“Chiar nu ştiu de ce am reacţionat aşa. Mă îngrozeşte teribil.
Îmi eşti cel mai bun prieten. Eşti singurul în care am încredere. Dar îl iubesc pe EL şi nu m-am gândit vreodată să îl înşel. Ştiu, mereu mi-am spus că eşti genul de om alături de care mi-aş putea petrece tot restul vieţii. Te-am lăsat să mă iubeşti şi îmi spuneam că după ce mă vindec, dupa ce toată pasiunea şi nebunia şi dragostea asta nebună pe care o simt pentru EL va dispărea – pentru că aşa va fi, nu poate dura mult o chestie de o aşa intensitate – ei bine, după ce va dispărea, mă voi putea linişti în braţele tale. Ok recunosc, sunt o ipocrită. Erai planul meu de rezervă.
Dar tu ai găsit pe cineva acum, o femeie care, deşi are doi copii şi o grămadă de probleme, te iubeşte. Sau mă rog, e destul de mutuală chestia asta dintre voi. Ar trebui să fiu fericită pentru tine. De ce această gelozie inexplicabilă?
De ce îmi vine să renunţ la tot şi să vin la tine, să te recâştig? E totul din orgoliu sau e ceva mai mult?
Mă dispreţuiesc enorm, în clipa asta. Nu mă mai recunosc. Cine sunt? Cine naiba sunt cu adevărat?”

E clar. Astea nu merita iubite. Merita folosite si abandonate. Atunci o sa te iubeasca ele