De-a lungul timpului mi s-a intamplat de nenumarate ori sa ma bucur ca eu sunt eu.
Ca m-am nascut avand anumite calitati, ca m-am transformat in ceea ce sunt acum, ca vad lucrurile intr-un anumit fel, ca fac lucrurile intr-o anumita maniera.
Ca am personalitatea aceasta si nu alta, ca am mintea aceasta si nu alta, ca fac aceste lucruri si nu altele. Si asta fara sa fiu nici pe departe vreo fire filozofica.
Unii ar putea numi asta dragoste de sine, dar eu prefer sa spun cam ceea ce am spus si mai sus: sunt doar bucuros ca eu sunt eu si nu altul
Sindromul “daca m-as fi nascut…”
Exista insa pe lumea asta si o gramda de flacai care in loc sa se bucure de ceea ce sunt sau sa-si imbogateasca viata astfel incat sa ajunga ceea ce vor sa fie, prefera sa-si planga de mila.
Tipii aceia care, seara, inainte de culcare, isi imagineaza cum ar fi fost viata lor daca s-ar fi nascut intr-o familie cu o gramada de bani astfel incat a doua zi sa-si cumpere un Ferrari si sa agate femei cu ajutorul sau.
Sau care se uita la TV si se gandesc la modul in care ar fi aratat viata lor daca se nasteau Banderas. Sau De Niro. Sau Catalin Boteza… hai ca aici am glumit
Ideea este ca sub tartacuta multor barbati se nasc ganduri de genul “daca as fi fost mai slab”, “daca as fi fost mai inalt”, “daca as fi fost mai bogat”, “daca as fi fost Mutu” si uita sa mai fie ceea ce sunt sau ceea ce ar putea sa fie.
Ce se intampla cand iti place de tine
In momentul in care esti multumit ca te afli in propria piele, automat ai si respect de sine.
Iar respectul de sine este important atat in momentul in care faci alegeri in ceea ce priveste femeile din viata ta, cat si in momentul in care trebuie sa ai reactii fata de atitudinile si faptele acestor femei.
Lucrurile sunt simple si se leaga tare bine intre ele.
De exemplu, daca tu nu te placi suficient, ai impresia ca te poti oferi oricui. Ai impresia ca e firesc sa accepti pe langa tine pitipoance obosite, muieri isterice, tipe negativiste etc.
Mai mult, ai impresia ca e firesc sa le accepti toanele, minciunile, exagerarile si asa mai departe. Ai impresia ca astfel de lucruri fac parte din relationarea cu o femeie sau ca astfel de lucruri sunt ceea ce tu trebuie sa primesti.
Intr-un final, poti ajunge in aceste situatii dezastruoase pentru orice barbat.
In schimb, atunci cand te placi, stii cum sa te porti cu tine insuti.
Inveti sa ai simt critic si nu pierzi timpul in compania cui nu trebuie. Apoi, stii ca nu trebuie sa inghiti anumite comportamente, ca meriti sa fii placut pentru ceea ce esti, ca ai valoare umana.
In fine, atitudinea care se naste din acest fel de-a gandi este o atitudine care starneste atractie. Care intriga, care stimuleaza, care incita.
Concluzie inclusiv pentru femei
Pentru ca pe blogul acesta intra inclusiv cateva femei curioase, concluzia se adreseaza oricui citeste acest post.
Oamenii care se plac sunt oameni care sunt placuti si de cei din jur.
Sunt oameni care atrag, sunt oameni care stiu sa comunice, sunt oameni care isi traiesc complet fiecare bucata de viata si, cel mai important, sunt oameni care se bucura ca s-au nascut ceea ce sunt si nu altceva.
Photo credit: urbaneapts on Flickr
Scapa de timiditate si afla cum sa devii special in ochii femeilor cu Superghidul de comunicare in seductie! In plus, descoperi cum sa folosesti cu succes mess-ul, telefonul si discutiile fata in fata ca sa o seduci rapid - Cum sa vorbesti cu o femeie - 89 RON






{ 18 comments… read them below or add one }
Acest articol ar trebuii citit in fiecare zii macar o data, pentru ca ce scrie in el ar trebuii sa stim in fiecare secunda din viata.
Trista este insasi necesitatea scrierii acestui articol… macar de s-ar lipi ceva…
Mare dreptate ai cu ceea ce scrii in articol. Pana nu scapi de toate gandurile si de toate nemultumirile legate de propria persoana nu ai cum sa te bucuri pe deplin de viata. Esti prea concentrat pe partile tale negative si, cum zici si tu, consideri ca meriti sa ai parte doar de experiente nasoale, in loc sa ridici capul si sa iti dai seama ca de fapt orice atribut al tau, fie ca tie iti place au ba, pana la urma e un atribut al tau, ceva ce te face unic si care pana la urma il poti transforma intr-o calitate ce sa iti aduca la un moment dat un avantaj. Daca tu nu te accepti pe tine asa cum esti, pana la urma de ce ar face-o altii, nu?
PS: Parca era si un cantec care zicea “until I learned to love myself i was never ever lovin’ anybody else”
@ killbuby: merita citit o data si aplicat apoi in fiecare zi
@ Fabia: chiar e o necesitate, imi dau seam de acest lucru aproape de fiecare data cand primesc mail-uri ale cititorilor sau cand am discutii legate de seductie cu diversi barbati.
@ Mihai: ma bucur ca ti-s lucrurile atat de limpezi, e cu adevarat important.
Nu e rau sa visezi si sa te gandesti daca as fi fost… ce as fi facut… dar faptul ca regreti ca esti ceea ce esti e foarte grav.
ma bucur ca mi-ai reamintit ceea ce stiam deja… uitasem de o vreme cum e sa iti placa sa fii tu insuti
Adevarat! Imi place ce ai scris.
multumim. mai asteptam articole
mie articolul mi se pare o prostie… din simplu motiv ca nu spune decat ca apa e uda… sau iarba verde…
oricine vrea sa se placa… problema e cum faci sa ajungi sa te placi.. sa le spui oamenilor ca ar fi bine sa te placi nu ajuta cu nimic… spune-le cum pot sa ajunga sa se placa… asta e mai important… flacaii de care se vorbea ca se lamenteaza nu fac asta pentru ca nu ar sti ca e important sa se placa… o fac tocmai pentru ca nu gasesc solutii
@ robert: pai, cam toate posturile de pe blogul asta te invata cate ceva. E posibil ca tu sa stii deja o parte dintre aceste lucruri, poate chiar pe toate.
Sau poate ai pur si simplu standarde mult mai ridicate decat cele la care ne ridicam noi. Si nu spun asta cu ironie, orice-i posibil.
foarte adevarat !!! asa este
That`s true. Esti ceea ce gandesti ca esti. Ceilalti cred despre tine exact ceea ce gandesti si tu despre tine. Daca esti o persoana complexata, atunci asa te vor vedea si ceilalti. Daca ai incredere in tine, toti din jurul tau vor avea incredere in tine. Punct.
robert are dreptate. e foarte simplu sa zici chestiile astea dar greu sa le faci atunci cand nu gasesti solutii. si solutiile generale nu sunt pentru oricine, oamenii sunt diferiti
@ box: asa cum spuneam, anumite lucruri sunt stiute de anumiti oameni si nu au nevoie sa le afle de la mine.
De aici si pana la a spune ca un text este o prostie doar pentru simplu fapt ca tu nu te regasesti in acesta sau pentru ca tie nu-ti foloseste e o distanta tare lunga
De asemenea, majoritatea textelor sunt pentru cititorii fideli ai blogului, pentru cei care au citit si alte texte de aici si care pot astfel compila informatiile.
Cei care sunt noi pe blog, au in sidebar directii spre texte care merita citite si care ii vor ajuta sa ajunga la zi.
PS: legat de faptul ca e foarte usor sa spui si foarte greu sa faci… nu pot face eu lucrurile in locul nimanui. Eu pot ajuta prin oferirea unor informatii si la nivel de motivare, dar nu pot trai in locul cuiva.
Da Alex, de aplicat in fiecare zii. Numai ca mai sunt cate unii care au capacitatea de insusire a cunostintelor mai redusa.
“Repetitia este mama invataturii”
Chiar recent am trecut printr-o experienta din asta. Ma inscrisesem la un program international de masterat la ASE, finantat de Uniunea Europeana, unde se cerea engleza SI franceza. Mi s-a telefonat sa ma prezint pentru un interviu, de engleza am trecut cu brio, la franceza am picat.
Si ma tot intrebam, “de ce nu m-am nascut francez?” sau “de ce nu e si mama profesoara de franceza?” cand de fapt totul a fost numai vina mea… In loc sa ma gandesc ca vorbesc engleza la perfectie (accent britanic chiar) si ca stiu si ceva japoneza (inclusiv vreo 800 de kanji, acele pictograme imprumutate din chineza), stateam sa ma plang de lipsa cunostintelor de franceza. Probabil si din cauza c-am facut 8 ani, 4 in generala si 4 in liceu, si nu s-a prins mai nimic… De-aia cred ca ma oftic.
Dar am insa vointa sa ma (re)apuc de studiu. Recunosc ca in momentul de fata cunostintele mele de limba franceza sunt la pamant si ca exista foarte mult loc de imbunatatire. In cazul meu exista un potential enorm, mai ales c-am deja o baza formata din generala si liceu.
In fine, ideea e c-am fost respins pentru prima optiune trecuta pe dosar si m-au transferat pe locurile ramase la a doua optiune. Dar am pierdut ocazia. Ocazie care probabil mi-ar fi schimbat viata considerabil, alte oportunitati, alte usi deschise.
Ma, din postura mea de fost absolvent de filosofie(apropo, se scrie cu s, nu cu z, provine de la philo sophia=iubirea de intelepciune) vreau sa-ti zic ca iti dau dreptate. Si cu asta ma confrunt acum. Dar randurile pe care le-am citit sunt foarte adevarate. Pana la urma, tu esti centrul universului. Ca daca n-ai mai exista tu, nici universul n-ar mai fi. Asta e un soi de subiectivism constructiv. Daca esti impacat cu tine insuti, poti sa zici ca nu ai trait degeaba. mia-r placea sa palavragim la o bere, sa ma imbarbatezi asa cum faci pe aici!
Salut,
Ai perfecta dreptate.Ce te faci insa cand dai de una super- hotarata, independenta, o femei si jumatate (ai zice).
La inceput asta te atrage la ea, “sa imblanzesti scorpia”, dar cand dupa cucerire si dupa ceva timpa va incepe sa iti spuna ca ai fel de fel de cusururi, te imbraci gresit,ca una ca alta.
Ai rabdare sau ii faci vant din prima? Sincer am facut greseala sa NU ii fac vant cand am simtit acut nevoia si pana la urma tot prost a iesit si s-a carat intr-un vartej de acuze.
L-o fi gasit pe Fat-Frumos pe ascuns sau doar era dilie?
Sincer, e de bine, imi revin dupa relatia asta ce devenise toxica.
Niste invataminte sunt de tras.