[/caption]
Acum cativa ani, imparteam chiria cu un tip care lucra pentru o mare companie din industria telecomunicatiilor.
Cred ca acela a fost momentul in care m-am intrebat pentru prima data ce dracu’ li se intampla unora dintre angajatii acestor corporatii de ajung sa poarte la ei carduri cu texte precum “Cele 10 porunci supreme ale servirii clientului”.
Si tot atunci m-am intrebat de ce o cana cu identitatea vizuala a angajatorului devine cana preferata a angajatului.
Sau de ce omul despre care va vorbesc a plecat la o petrecere organizata de companie imbracat normal si s-a intors purtand cu mandrie un tricou al firmei, un balon cu logo-ul acesteia in mana dreapta si un zambet idiot pe fata.
Iesirea in oras a sclavilor
Dincolo de dileme, am avut parte si de experiente mult mai limpezi.
Intr-o seara, am iesit la bowling impreuna cu o buna parte dintre colegii de departament ai partenerului de chirie si am ramas profund impresionat de un lucru.
Seful acelui departament era un tip pe la vreo 24 de ani, extrem de constient ca e superior celorlalti din punct de vedere ierarhic, cu un usor aer de masturbationist entuziast si fara vreo legatura cu bowling-ul.
Totusi, de cate ori urma sa arunce, toti colegii sai se ridicau in picioare si-l incurajau.
Apoi, indiferent de rezultatul aruncarii, fetele tipau isteric, iar baietii aplaudau frenetic.
Frumos, nu? Ai vrea sa lucrezi intr-o companie unde toata lumea sustine pe toata lumea, nu? 
Pe naiba, asta se intampla doar cand arunca seful.
Cand aruncau ceilalti, fetele isi permiteau sa chicoteasca daca rezultatul era dezastruos, iar baietii faceau glumele idioate si absolut firesti in astfel de momente.
Despre anatomia coloanei vertebrale
Cu vreo cateva exceptii, toti membrii grupului participa la acest spectacol cu determinare unor sclavi care incercau sa castige simpatia stapanului.
Mai mult, la final, dupa ce seful s-a asezat obosit la masa, toata lumea l-a inconjurat si au inceput sa povesteasca inflorit reusitele imaginare ale acestuaia.
Naibii, daca nu era un club decent si daca nu m-as fi temut un pic de interpretari, as fi vomat instantaneu.
Genul acesta de oameni au inspirat credinta ca pentru a urca in cariera trebuie sa pupi orice fund aflat pe o treapta ierarhica superioara.
Acum, in conditii economice grele, acelasi gen de oameni inspira credinta ca trebuie sa inghiti tot felul rahaturi si umiliri doar pentru a-ti pastra slujba.
In realitatea, acesti oameni ar trebui sa-ti inspire doar mila si credinta ca merita sa fii diferit.
Asta daca nu vrei sa ai si tu o coloana vertebrala dreapta precum o coada de porc si tare precum o bucata de cas proaspat uitata vara la soare.
De ce mandria ta e importanta
Aluatul din care este facut un barbat contine si mandrie.
In cazul unora, contine o cantitate atat de mare incat le intuneca ratiunea. In cazul altora, contine atat de putina incat le muta buzele pe fundurile oricui le iese in cale.
Important este sa gasesti echilibrul acestui ingredient, sa-ti dai seama ca mandria ta este importanta si ca are valoare pe care tu insuti i-o oferi.
Daca alegi sa fii barbat, daca vrei sa fii barbat, atunci trebuie sa ai mandrie.
Iar daca ai mandrie vei intelege ca munca nu este viata ta. Ca munca este un mijloc, nu un scop. Ca gandurile tale trebuie sa fie ghidate de tine, nu de ceea ce ar putea crede seful despre tine.
Si tot datorita unui pic de mandrie vei simti un lucru extrem de important – ca trebuie sa-ti pastrezi buzele pentru a-ti saruta iubita, pentru a-ti saruta copii inainte de culcare, pentru a-ti saruta parintii atunci cand ii revezi, nu pentru a saruta fundurile celor care cred ca-ti pot decide la un moment dat soarta.
Photo credit: Prakhar’s photostream on Flickr
{ 11 comments }
