[/caption]
Acum cativa ani am asistat la o scena care-mi vine mereu in minte cand aud cuvantul “credit”
Eram angajat intr-o companie mare, care incepuse sa-si plateasca binisor angajatii.
Banii in plus si faptul ca bancile relaxasera conditiile de creditare i-au facut pe multi dintre colegii mei sa tanjeasca dupa imprumuturi care sa le ofere peste noapte placerea de-a se simti stapanii unor bunuri.
Unii voiau computere, altii voiau plasme, altii cedasera in fata rugamintilor sotiilor si isi indreptasera “poftele” spre masini de spalat, frigidere si alte aparate care se simt bine la baie sau bucatarie.
Desi castigau mai multi bani, nu-si permiteau achizitionarea acestor bunuri cu banii jos, asa ca au inceput drumurile la banci si apoi drumurile la biroul de resurse umane al companiei pentru a obtine clasica adeverinta de venit.
Fetele care lucrau la resurse umane nu mai faceau fata avalansei de cererei care vizau completarea acelei adeverinte, una destul de stufoasa la acea vreme.
Astfel, in unele zile se auzeau tipete din biroul lor, rezultatul confruntarii cu oamenii nerabdatori sa-si primeasca “scumpul bilet de voie” spre distractiile electronice.
Ei, chiar In acel moment s-a intamplat un lucru special.
“Vai, ce sef bun avem!”
Managerul companiei a venit in biroul de resurse umane si le-a cerut angajatelor sa faca o prioritatea din eliberarea acelor adeverinte.
“Daca aveti nevoie de oameni in plus pentru a va misca mai repede, angajam temporar pe cineva. Vreau sa va miscati repede si oricine doreste adeverinta de salariu sa o primeasca”.
Oamenii au aflat despre pozitia sefului si l-au laudat ca-i pasa de oameni: “A intrat sefu’ in ele, sa vezi cum se misca acum. Nu mai trebuie sa astepti ziua de joi ca sa primesti adeverinta”.
Cum descoperi ca esti sclav
La un an distanta, unul dintre angajatii importanti ai firmei a calcat pe bec intr-o problema simpla. Tipul avea vreo 40 de ani, era unul dintre angajatii valorosi si se bucura de respectul tuturor. Asta pana atunci.
“Seful cel bun” avea o zi proasta si inceput sa tipe la el, omul meu i-a raspuns, iar o noua replica a sefului i-a inchis gura: “Ai grija cum vorbesti, poate vrei sa zbori de aici!…
In mod normal, la o astfel de amenintare un om liber ar raspunde cu un “ba pe-a ma-tii!”.
Ceva se schimbase insa, iar ulterior acel ceva mi-a fost marturisit: “Ce puteam sa-i spun? Daca ma da afara cum mai platesc ratele? Cine ma angajeaza pe criza asta? Am responsabilitati, nu e de joaca”.
Povestea reala cu responsabilitatile
Intr-adevar, avea responsabilitati. Avea sotie, copii de intretinut.
Interesant este ca a fost alegerea lui sa aiba sotie si copii, pe cand lipsa de reactie la jignirea sefului a fost o chestiune fortata de imprejurarile traite.
De asemenea, a fi responsabil inseamna sa nu te imprumuti orbeste, fara sa tii cont de dobanda unui credit, fara sa tii cont de contextul economic, fara sa tii cont de sansele tale de a trai cu acel credit.
Daca te lasi prada unei pofte de moment, risti sa te lasi prada si poftelor altora.
Cand ai credite, devii macar un pic sclavul angajatorului tau, care stie ca locul de munca are o importanta crescuta pentru tine. Pe romaneste, un credit facut aiurea te poate castra, te poate transforma intr-un catelus dornic sa-si multumeasca stapanii.
In fine, responsabilitatea este ceva ce-ti asumi in cunostinta de cauza. Sclavia este ceva ce ti se impune prin forta, santaj, manipulare, lucruri care sunt uneori sugerate de contrctele de imprumut pe care le incheie unele banci.
Invataturile lui Machiavelli si “seful cel bun”
In Principele, Machiavelli isi sfatuia stapanul sa-si asigure serviciile slujitorilor prin intermediul banilor.
In mare, ideea era ca fiecare slujitor sa stie ca bunastarea lui si a familiei sale depind de stapan si de nimeni altcineva. Astfel, controlul asupra slujitorului devenea unul total, iar disperarea acestuia de-a-si multumi stapanul era categoric una profunda.
Atunci cand le-a cerut celor de la resurse umane sa faca prioritatea din eliberarea acelor adeverinte, “Seful cel bun” a simtit cat de importanta este indatorarea angajatilor sai pentru ca firma sa se poata baza pe ei neconditionat.
Desi oamenii au senzatia ca sefii sunt categoric mai prosti decat angajatii, in cazul acesta respectivul manager a stiut ce sa faca pentru a-si asigura resursele umane pentru foarte multi ani. Cam cati ani dureaza un credit de nevoi personale, sau chiar mai multe… Uneori, creditul poate fi ca un drog.
Final cu scadentar, rate si lipsa de libertate
A fi barbat nu inseamna doar a face sex cu femei frumoase. Inseamna si sa te folosesti de mintea ta, inseamna si sa-ti asiguri o viata libera.
Atunci cand ai un credit care-ti chinuie zilele, care te face sa tremuri la gandul ca-ti pierzi locul de munca sau care iti da fiori de cate ori salariul iti intarzie, nu mai ai o viata libera. Muncesti pentru o banca si pentru prostia de-a nu gandi.
Un telefon de fitze nu te face mai barbat, o masina pe care nu o poti intretii nu te face mai barbat, un stres in plus pentru cei apropiati tie sigur nu te face mai barbat.
Atunci cand ajungi sa apelezi la un credit, intreaba-te daca banii obtinuti urmeaza sa-ti aduca alti bani, daca ii vei investi in ceva profitabil, daca nu cumva incerci doar sa fii copil si sa-ti satisfaci o simpla pofta.
Photo credit: Horizon’s photostream on Flickr
{ 12 comments }
