Acesta e un text mai important decât ai putea să-ți închipui.
Pe de o parte, pentru că e vorba de o problemă pe cât de frecventă, pe atât de puțin discutată.
Îndrăznesc chiar să spun că nu vei găsi aproape nimic despre acest subiect.
În fine, sintagma de „reflex al autocastrării” este inventată de mine ca să descriu cât mai fidel și limpede un comportament căruia îi cad pradă mulți bărbați.
Concret, reflexul autocastrării este tendința unor bărbați de-a-și bate joc de propria persoană cu scopul de-a stârni atracție femeilor.
Autocastrarea nu e o formă de autoironie
Nu, nu mă refer la autoironie.
Nici pe departe.
Autoironia poate să aibă un farmec aparte atunci când este folosită cu cap.
Mai mult, autoironia presupune umor și capacitate reală de introspecție, de auto analiză relaxată.
Reflexul autocastrării se manifestă la acei bărbați care consideră conștient sau nu că e mai ușor să se poarte ca niște fraieri în relație cu femeile și cu cei din jur decât să se abțină să facă asta.
Adică, sunt atât de convinși că natura lor primordială este una de mapeți, încât o îmbrățișează și speră că femeile vor considera asta ca fiind ceva „drăguț”.
Din păcate, chiar și când o femeie consideră astfel de atitudini de doi lei ca fiind ceva „drăguț”, nu vor simți vreodată și atracție sexuală față de acel flăcău.
Cum se nasc tendințele de autocastrarea
Cel mai frecvent, o astfel de atitudine este învățată.
Adică, undeva în istoricul de viață al bărbatului, o astfel de atitudine a dat rezultate.
A fost profitabil să fie bleg.
De exemplu, erai copil și ai făcut o chestie măruntă și oarecum penibilă.
Să zicem că ai mers la școală având o șosetă de un fel și alta de alt fel când o astfel de chestiune nu era nici pe departe ceva cool.
Nu că astăzi ar fi, dar ca idee.
Și cei care te-au văzut așa, au râs.
Unii copii au râs cu răutate, dar poate au existat și adulți care au râs cu un soi de înțelegere plăcută pentru tine.
Ei, în acel moment, s-au deschis mai multe căi de înțelegere a situației.
Cel mai frecvent, puteai înțelege ori că erorile sunt erori și că deși sunt scuzabile, nu e cazul să fie și repetabile.
Sau, scenariul aproape la fel de frecvent, dar nociv – că erorile sunt erori și nu sunt doar scuzabile, dar pot avea și efecte plăcut.
De exemplu, că pot fi sursă de conectare emoțională cu adulții (în copilărie) sau cu persoane percepute ca având rang „superior” (la maturitate, cu femeile frumoase).
Cu cât un om are parte de mai puțină atenție reală, mai puțină căldură emoțională reală și mai puține modele demne de urmat, cu atât e mai probabil să învețe comportamente nocive de gestionare a trăirilor sale.
Perversitatea situației de acest tip este că omul care cadă pradă reflexului de autocastrare are parte de un beneficiu fals de pe urma acestuia – ex. conectarea emoțională pe care o menționam mai sus.
Adică, în cazul șosetelor desperecheate, comportamentul învățat poate fi că o eroare stridentă naște atenție și, uneori, un soi de compasiune din categoria „vai, sărăcuțul, nu se pricepe…”.
Sau, la fel de frecvent, „vai, sărăcuțul, nu a avut cine să-l învețe”.
Astfel, nepriceprea obișnuită sau chiar lipsa de performanță în tot felul de arii devine o formă de cerșire a atenției și a compasiunii.
Cum întăresc unele filme reflexul autocastrării
Există o vorbă care spune că dacă ești bleg de mic, când ești mare doar te distrezi.
Sau așa ceva.
Adică dacă o iei de mic pe o cale greșită, există o probabilitate destul de mare să performezi în greșeli mai târziu.
Asta și pentru că vei primi „ajutor” pe parcurs.
Astfel, pe terenul deja cultivat cu germenii autocastrării, se varsă tot felul de îngrășăminte culturale.
Un exemplu sunt filmele cu super eroi.
O idee des întâlnită în astfel de filme este aceea a individului slab, pe care toți îl iau în râs și care, totuși, cumva reușește să se răzbune cu ajutorul unor super puteri pe care le capătă peste noapte.
Două lucruri se nasc de aici.
În primul rând, este credința imatură că poți persista în a fi bleg pentru că la un moment dat sigur te vei ridica și le vei arăta tu celor care râd de tine că de fapt ai o structură de șmecher.
În al doilea rând, aproape fiecare super erou își capătă puterile printr-o minune.
Uneori, e vorba de un accident care-l expune la cine știe ce substanță.
Alteori e vorba de o vrajă.
Alteori e vorba de un experiment militar.
În fine, aproape niciodată nu e vorba de muncă 🙂
Aproape niciodată nu e vorba de un efort susținut pe termen lung care să ducă la dezvoltarea unor abilități.
De ce?
Din mai multe motive, inclusiv pentru că munca e neatractivă pentru mapeți.
E mai ușor să-i ții pe aceștia în zona visării, a speranței că la un moment dat totul se va schimba brusc pentru ei.
În felul acesta, oamenii sunt depresivi și anxioși, exact starea care-i face să consume în super exces ceea ce e de neconsumat – fast food, Netflix în exces, Facebook în exces, Instagram în exces, cumpărături de tot felul în exces, masturbare (asta aproape mereu e în exces) etc.
Ziua în care ai vrea să-i stârnești atracție, dar îi stârnești cel mult milă
Nu părea că voi ajunge aici cu explicațiile, nu?
Dar am ajuns pentru că e un fenomen foarte frecvent.
Prin urmare, cu o astfel de atitudine, ajungi să interacționezi cu o femeie care te atrage.
Ce atitudine crezi că vei avea?
Cum crezi că vei fi tentat să te porți astfel încât ea să fie amabilă cu tine, astfel încât ea să fie caldă, astfel încât să se distreze în compania ta?
Vei apela la reflexul autocastrării și te vei comporta ca un bleg de carieră.
Vei face un titlu de glorie din timiditatea ta, din nepriceperea ta, din incapacitățile tale.
Nu zice nimeni să cazi în extrema cealaltă și să te dai mare fără umor.
Zic doar să fii atent la comoditatea pe care o simți atunci când acționezi și reacționezi ca un bleg.
Îți spune că nu e convinsă că vrea să iasă cu tine și tu râzi ca mapețul și întrebi ce ar trebui să faci ca să o convingi?
Da, ești un bleg.
Ai invitat-o în oraș și ea spune că revine ea cu un răspuns, iar tu simți nevoia să remarci că „sigur nu vei mai da niciun semn”?
Da, ești un bleg.
Îți pune tot felul de condiții absurde și tu simți nevoia să te angajezi să le îndeplinești?
Da, ești un bleg.
Te înșeală și tu îi acorzi a doua șansă pentru că ți-a reproșat că ai neglijat-o?
Aici ești mai degrabă prost.
Mai mult, cu cât vei încerca să faci din incapcitățile tale o formă de stârnire a atenției ei și o formă de conectare emoțională cu ea, cu atât vei avea șanse mai mari să o plictisești sau să-i stârnești milă.
Sau chiar dispreț uneori.
Și nu confunda ideea de vulnerabilitate cu ideea de slăbiciune.
Sunt diferențe majore, așa cum sunt diferențe majore între bărbații care au respect de sine și bărbații care găsesc că-i comod să fie fraieri.
Ghidul acesta te învață cum să te porți cu o femeie astfel încât să-i stârnești atracție reală.
Simplu, direct, ca un bărbat:
Sigur pe Tine – Cum să o cucerești cu ajutorul siguranței de sine