La un moment dat, am cunoscut o tipă care-mi plăcea mult.
Asta se-ntâmpla acum niște ani, așa că „îmi plăcea mult” se reducea la faptul că arăta bine.
Totuși, oricât de bine arăta și oricât de mult mă-ndemnau hormonii s-o plac, a existat ceva care mă scotea din sărite la ea.
Concret, când am cunoscut-o eu, Laura vorbea normal.
Timp de câteva luni, a continuat să vorbească normal.
Până într-o zi în care a început să se pisicească din senin ori de câte ori deschidea gura.
Adică părea să trăiască un alint continuu, vorbea pițigăiat și lungea exagerat cuvintele.
Cam cum fac unele pițipoance în ziua de astăzi, doar că ea o făcea atunci când încă nu se inventase „oficial” ideea de pițipoancă.
Eram toți.
De ce nu-și doresc unele femei să aibă 
Dacă aș compara o femeie cu un câine, automat s-ar întâmpla două lucruri: le-aș irita pe gaițele care gravitează pe-aici și aș irita inclusiv o parte dintre bărbații care au… cum îi spune?
