Acum ceva timp am mers la o petrecere a unei colege.
Genul acela de petrecere ținută acasă la sărbătorită și la care ajungi să stai destul de mult de vorbă cu tot felul de necunoscuți.
Am ajuns ceva mai târziu, așa că lucrurile erau cumva așezate în acel grup – o tipă care arăta bine avea deja lipită de ea doi flăcăi care se dădeau peste cap să o distreze cu tot felul de glume obosite.
Apropo de asta – ar fi bine să știi că atunci când încerci să fii tot timpul amuzant, ajungi să spui o grămadă de glume slabe.
Mai bine te abții să spui ceva dacă nu ai absolut nimic interesant de spus.
În fine… Dincolo de cei doi, mai existau diverși tipi care gravitatu în jurul prințesei, gata să-i îndeplinească orice dorință.
Prin urmare, trebuia să ajung la ea un pic altfel decât o făcea restul lumii.
Ca idee, strategia mea la astfel de petreceri e mereu cam aceeasi:
1. Niciodată nu ofer atenția mea unei singure tipe
Trec de la o tipă la alta pentru ca fiecare să se poată bucura de interacțiunea cu mine 🙂 E felul meu de-a fi corect cu ele, dar și felul meu de-a le pune într-un soi de concurență.
Ofer puțin, apoi acord atenție următoarei tipe astfel încât cea anterioară să rămână cu impresia că n-a primit suficient și să încerce să se bage cumva în seamă.
2. De obicei, încep cu cea mai puțin atractivă tipă din încăpere
Chiar dacă e urâtă cu draci, primește atenție. În plus, unele tipe „urâte” pot fi tare faine ca oameni și ai doar de câștigat din interacțiunea cu ele.
Ce câștigă ele?
Fac două fapte bune deodată – tipa se va simți tare bine că primește acea atenție, iar atitudinea mea îi va face pe restul bărbaților din încăpere să se bage și ei ulterior în seamă cu ea.
E reflexul concurenței, nu prea se pot abține.
3. Nu mă lăcomesc
Asta înseamnă că nu mă bag în seamă cu tipa care arată bine chiar dacă există posibilitatea s-o fac mult mai rapid.
Prefer să interacționez întâi cu o tipă din preajma ei, eventual cu una cu care stă de vorbă.
Când fac asta, două lucruri se întâmplă – îi atrag atenția tipei faine fără să mă duc eu spre ea și, în același timp, îi ofer o plăcere rară – o fac să simtă un soi de neliniște că alta primește mai multă atenție decât ea.
La acea petrecere, mi-am respectat cu multă răbdare strategia.
Am intrat, am salutat bărbații fără să dau noroc cu ei, ci doar din priviri + o mișcare a capului (îți dezvălui în ghidul Sigur pe Tine detaliile acestui salut pe care-l numesc „salutul invers”), apoi m-am agățat în discuție cu două tipe plinuțe care păreau foarte bune prietene.
Cum te bagi în seamă indiferent despre ce se vorbește
Ele vorbeau despre un film, așa că le-am spus din senin ceva de genul:
Eu: Da, l-am văzut și eu… Nașpa, dar nu mă pot plânge.
Anca: De ce zici asta?
Eu: Pentru că mi-am dat seama din primele minute că-i slab, dar am rămas blocat în fața televizorului 🙂
Anca: N-ai înțeles… întrebam de ce ți s-a părut nașpa.
Eu: Știu că asta întrebai, dar încercam să vă protejez sentimentele.
Elena: Nu-ți mai face griji, facem față, suntem fete mari :))
Eu: Normal că sunteți fete mari, nu merg decât la petreceri cu fete serioase. Mă feresc de panarame.
Anca: Tu înețelegi numai ce vrei :))
Elena: De aia i s-a părut nașpa filmul. Apropo, eu sunt Elena, iar ea e Anca.
Eu: Fain. Și sunteți împreună, nu?
Anca: În ce sens suntem împreună? Suntem prietene.
Eu: Aha.
Elena: Nu suntem împreună în sensul ăla. Bleah! :)))
Eu: Păcat… Se pare că e o petrecere obișnuită cu oameni obișnuiți.
Elena: Păi, parcă îți plăceau fetele serioase.
Eu: Tocmai, dacă erați împreună însemna că sunteți serioase. Că aveți o relație puternică și mergeți împreună la petreceri.
Elena: Ce fantezii ai și tu! :)))
Anca: Suntem prietene bune, dar doar atât. Și suntem speciale, dar trebuie să ai ochi să vezi asta.
Eu: Dacă nu vedeam asta, mai vorbeam cu voi? :)) Mi-e foame, cum e mâncarea?
Elena: Au niște chestii sărate foarte bune, dar n-am luat decât una că mă umflu…
Eu: OK, mă voi gândi la tine când mănânc. Vorbim.
Așa arată o discuție de câteva momente.
Ce am dorit să fac și am făcut?
În primul rând, m-am băgat în seamă. Indiferent ce se discută, e suficient să spui ceva. Dacă nu aș fi văzut filmul, spuneam oricum că-i nașpa.
De ce?
Pentru că-n ciuda a ceea ce cred oamenii-n general, o apreciere negativă deschide discuția, nu o închide.
Dacă spuneam că-i un film bun, obțineam prea puțin – ori ne bucuram împreună câteva momente că suntem deștepți cu toții și avem gusturi bune, ori păream un flăcău care se gudură pe lângă ele lăudându-le gusturile.
Spunând că filmu-i nașpa, le-am atras atenția. Eram un necunoscut care făceam o apreciere categorică despre ceva. Normal c-au dorit să știe de ce cred asta.
Sigur, ulterior n-am intrat în discuții despre subiect în sine, ci am dus discuția spre cu totul altceva.
Care a fost subiectul utlerior?
Niciunul.
Am glumit cu ele despre nimic.
Nu conținutul propriu zis al vorbelor e important, ci felul în care vorbești, atitudinea pe care o ai, tipul de umor și capacitatea de-a le duce pe ele în postura de-a se „justifica” ție pentru aproape orice.
Imediat ce-au început să râdă și să se simtă bine, am făcut un lucru important – m-am cărat de acolo.
Nu pentru că riscau să se plictisească de prezența mea, ci pentru că îmi place să le las dorindu-și ceva mai multă interacțiune cu mine.
De ce fac asta?
Ca să le determin să mă caute ulterior. Când o tipă e stârnită de tine și n-a apucat să vorbească suficient, te va căuta. Unele o fac în mod conștient, altele o fac aproape reflex.
Nu are importanță, te vor căuta.
Cum te bagi în seamă cu tipele care par sau sunt însoțite
În tot acel timp cât am vorbit cu Anca și Elena, nu m-am uitat vreun moment în seamă pe Diana, tipa care arăta bine și care-mi atrăsese atenția când am venit la acea petrecere.
De ce n-am făcut asta?
Din tot felul de motive, dar în principal pentru că-mi place ca atunci când o fac, totul să fie proaspăt, ca să spun așa.
Nu-mi place să mă uit la o tipă jumătate de oră și apoi, într-un final, să mă bag în seamă cu ea.
În fine, deși nu m-am uitat după ea, o auzeam cum râdea zgomotos, așa cum o fac multe dintre femeile care ori se distează bine, ori sunt dornice după atenție.
Uneori, e o combinație între cele două, dar oricum e bine.
Momentul de maxim amuzament a fost când sărbătorita le-a spus celor două plinuțe cu care discutam ceva de genul:
„Fetelor, dacă Alex vă face probleme da-ți-mi un semn să intervin împreună cu Diana!”.
În fine, eu am trecut la următoarea „țintă”.
Era o tipă care arăta OK, dar era însoțită de un flăcău.Tipul ori voia să fie prietenul ei, ori chiar era.
Adică nu se dezlipea de lângă ea, așa că a trebuit să vorbesc cu amândoi deodată.
Cum m-am băgat în seamă?
Simplu: m-am apropiat de ei și am întrebat-o pe ea ce bea:
Eu: Ce bei acolo?
Florina: Aperol. De ce, și ție ți se pare că arată ciudat?
Eu: Da, arată cam ciudat. Dar e ok, pot vorbi cu tine chiar și-n condițiile astea.
Florina: Bine că n-ai zis de mine că arăt ciudat :))
Eu: Nu mă grăbesc, aștept să termini de băut.
Florina: Nu termin, stau toată seara cu paharul ăsta. Eu sunt Florina… Voi vă știți?
Eu: Alex. Da, ne știm din vedere.
Costin: Da? Nu-mi dau seama. Adică îmi pari cunoscut, dar nu știu de unde să te iau.
Eu: Nu-i problemă, sunt memorabil doar pentru femei.
Costin: :)))
Florina: Dar tu de unde-l știi pe Costin?
Eu: Nu-mi aduc aminte. Și el e memorabil doar pentru femei 🙂
Florina: I-auzi craiule!
Costin: Memorabil pentru cele potrivite :))
Eu: Cum arată o femeie potrivită?
Costin: Ar trebui să știi până la vârsta asta.
Eu: Sunt imatur de fel, posibil să nu descopăr vreodată singur. De asta te-ntreb pe tine.
Costin: Asta este atunci.
Eu: Hai c-am glumit. Adică n-am habar cum arată o femeie potrivită, dar e ok. Prefer să fiu surprins când apare.
Ce am făcut aici?
În primul rând, am zâmbit foarte puțin 🙂
Serios.
Nu am râs sigur și de zâmbit am zâmbit atât cât să par amabil.
De ce e important asta?
Pentru că majoritatea bărbaților ajung să se maimuțărească în astfel de abordări din cauza tensiunii pe care o resimt.
Cumva, faptul că zâmbesc tot timpul și râd zgomots la orice nuanță de umor e modul ancestral prin care specia umană își arată lipsa de agresivitate.
Când te bagi în seamă cu o tipă care are un flăcău lângă ea, din start transmiți un mesaj puternic. Nu lăbări acest mesaj purtându-te ca un clovn. Lasă-ți ouăle să ți se umfle și poartă discuția firesc.
Apropo, deși aparent vorbeam cu amândoi, chiar mai mult cu Florina, în mare, discuția am purtat-o de fapt cu Costin.
De ce?
Pentru că el era blegul care s-a simțit imediat amenințat de mine deși habar n-avea ce-i de capul meu. Pur și simplu, a manifestat teama aceea specifică celor care în primul rând se evaluează pe ei înșiși foarte jos, abia apoi se uită să vadă ce au în față.
În fine, am mai făcut ceva – am făcut pe prostul.
De ce?
Pentru a produce acel mic scurt circuit între ce atitudinea mea și vorbele mele. Din atitudine, rezulta că sunt un tip stăpân pe sine, care se bagă în seamă fără nicio problemă. Din vorbe însă, o făceam pe prostul.
Atitudinea e mai puternică decât vorbele, așa că neconcodanța dintre fapte și vorbe devine foarte stârnitoare pentru mintea femeilor. Te învăț mai multe despre asta în ghidul de atitudine masculină Stai drept!
Cum te bagi în seamă cu ținta principală – tipa care-ți pare interesantă
Cam în acel moment, Elena, una dintre cele două grăsuțe de mai devreme, a trecut pe lângă mine și mi-a zis că parcă plecasem să mănânc.
De ce a simțit nevoia să facă asta?
Pentru că, așa cum ți-am spus, am plecat din discuția cu ele mai devreme decât și-ar fi dorit. Prin urmare, probabil că tânjea să se bage-n seamă sau să revin eu-n discuție cu ele.
Poate nu era însă conștientă de asta, așa că am avut grijă să spun ceva care ori a făcut-o să devină conștientă, ori să aibă impresia că „umblă” după mine:
„Cam repede vi s-a făcut dor de mine, mai aveți și voi un pic de răbdare. Revin la voi”.
A râs și s-a dus spre prietena ei, care prietenă urmărea ce vorbim.
În acel moment, aveam două zone în care stârnisem un oarecare interes.
De asemenea, eram încălzit, adică aveam starea aceea de bine pe care o ai când știi că totul merge așa cum trebuie.
Era suficient pentru a mă băga-n seamă cu gazda, care gazdă stătea lângă Diana, ținta mea principală:
Eu: Camelia, de când te oferi tu să-mi sari în ajutor?
Camelia: Pe ele le ajutam dacă aveau probleme cu tine, nu pe tine :))
Eu: Cum să le ajuți pe ele? Ele-s două, eu-s unul singur!
Camelia: Și ce? Nu faci față? Apropo, ea e Diana, lucrează pe audit la noi.
Eu: Bună, Diana. Lasă problemele de muncă și zi-mi chestiuni importante: ce mi recomanzi să mănânc?
Ce-am făcut?
Am tratat prezentarea Dianei ca pe ceva banal, de rutină. Atenția mea era pe Camelia.
Totuși, Diana n-a avut răbdare, așa că s-a grăbit să-mi răspundă.
Diana: Mie mi-au plăcut rulourile acelea cu brânză. Sunt faine.
Eu: De ce toate fetele recomandă asta?
Camelia: Pentru că sunt făcute de mine 🙂
Diana: Pentru că sunt cele mai bune. Camelia gătește foarte bine, va fi mare noroc pe capul bărbatului care o va avea soție.
Eu: Nu știu, nu mă pricep la soții. Mă rezum la mâncare.
Camelia: El nu e cu însurătoarea și cu de astea. Vrea să copilărească.
Eu: Nu mă pricep la femei, atâta tot. De ce să le încurc cu o relație serioasă când pot să aibă parte de mine în tot felul de relații neserioase? 🙂
Diana: Păi, cine stă cu un tip fără să aibă o relație serioasă?
Eu: Vrei să știi dacă ai concurență? :))
De ce am făcut această remarcă aparent exagerată?
Pentru că Diana era frumoasă și fusese deja înconjurată de o grămadă de flăcăi care fuseseră politicoși cu ea. Adică genul de flăcăi care ar vrea s-o fută, dar preferă să fie amabili la fața locului și labagii acasă.
De asta am preferat să spun din start ceva diferit de ce-i auziseră urechile. În plus, e genul de remarcă din care rezulta că ea e cea care ar fi interesată de mine, că eu sunt trofeul, nu ea.
Am făcut ceea ce numesc eu „schimb de roluri”. În loc să o urmăresc eu, am reacționat ca și când ea m-ar urmări pe mine.
Camelia: Vezi că Diana are prieten deci nu se teme de nicio concurență :))
Diana: Oricum, stai liniștit, nu agăț bărbați pe la petreceri 🙂
Eu: Nici eu. De obicei sunt doar tipi plictisitori pe aici. I-am văzut pe ăia care te distrau mai devreme 🙂
Diana: Hai, măi, de ce zici așa? Au fost chiar drăguți 🙂
Camelia: Ai grijă ce vorbești, cel cu bluza mov e văr de-al doilea cu mine. Brânza din rulouri e de la părinții lui :))
Diana: Chiar, mă duc să-mi mai iau.
Eu: Mi-aduci și mie un pahar de apă, te rog?
Diana: De obicei bărbații servesc femeile 🙂
Eu: Am o latură feminină pronunțată 🙂
Diana: Adică mă faci bărbat? :))
Eu: Nu știu ce să spun… Câte rulouri ai mâncat până acum? 🙂
Camelia: Lasă fata în pace, arată foarte bine!
Eu: Îmi aduci sau nu?
Camelia: Îți aduc eu, dar ai putea să vii la bucătărie și să stai cu noi cât mâncăm.
Eu: Nu pot, le-am promis Ancăi și Elenei că mai trec pe la ele.
Camelia: Nu pleacă nicăieri, hai cu noi.
Eu: Sper să nu plece nicăieri, îmi plac amândouă 🙂
Diana: Sunt tipele cu care vorbeai mai devreme?
Eu: M-ai urmărit?
Diana: Suntem toți într-o cameră, te vedeam și dacă nu voiam 🙂
Eu: Am glumit. Normal că nu m-ai urmărit. Doar o ciudată ar face așa ceva cu un necunoscut.
Diana: Toți avem o doză de ciudățenie în noi.
Eu: Eu nu. Adică am în privințe sexuale, dar doar atât.
Diana: :)))
Ce am făcut aici?
- am făcut-o pe prostu-n ceea ce privește relaționarea cu femeile – e o formă de autoironie specială atunci când realitatea indică altceva. În mod evident, mă descurcam în relație cu femeile cât să le stârnesc să vorbească cu mine, evident că nu puteam fi chiar un îngrămădit în privința asta.
- am pus-o pe Diana să-mi aducă apă – am făcut asta pentru că era obișnuită să fie servită de bărbați, nu să-i servească ea pe alții. De asemenea, pentru că de servit, te servesc femeile care-ți aparțin (te învăț în ghidul Sigur pe Tine ce cuvinte și ce atitudine să folosești ca să faci o femeie să simtă că-ți aparține)
- am ironizat câteva lucruri legate de Diana – compania ei, faptul c-ar mânca mult, faptul că m-ar fi urmărit ca un stalker. Femeile vor să facă oricui o impresie bună, inclusiv bărbaților de care nu se simt atrase. Acest soi de ironie a dus-o pe Diana în postura de-a se zbate să-mi facă acea impresie bună.
Cum s-au desfășurat lucrurile mai târziu?
E neimportant, nu te ajută cu nimic să-ncep să mă laud.
Ce-i important este că poți cu ajutorul cuvintelor și a atitudinii potrivite să stârnești interesul femeilor.
Plus un pic de strategie, după cum ai putut să vezi în aceste două email-uri.
Apropo, dacă vrei să înveți mai multe lucruri de genul acesta, ia-ți acum ghidul Sigur pe Tine.
Am strâns acolo cea mai mare „colecție” de dialoguri care să te inspire atunci când vrei să interacționezi cu femei cunoscute sau necunoscute:
Sigur pe tine – Cum să cucerești femeile cu ajutorul siguranței de sine
PS: uite ce spune un cumpărător al acestui ghid:
„Am ezitat să iau acest ghid pentru că aveam deja Stai drept! și m-am gândit că n-ai ave cu ce să vii nou sau diferit. L-am luat aseară (miercurea trecută n.n), dar de atunci l-am mai citit încă o dată. Mulțumesc tare mult și Sărbători fericite!” (S)