În primul rând, era duminică și era frig.
În al doilea rând, nu e vorba de drumul de-ntoarcere de pe Valea Prahovei spre București, ci de o sală de fitness din rețeaua Word Class.
Imediat însă, mi-am adus aminte de-o discuție pe care am avut-o cu un angajat din domeniu:
Uneori, nici nu ne putem lua concedii după Anul Nou. Se știe că-n fiecare început de an se înghesuie să-și facă abonament toți cei care-și propun să slăbească, să facă mușchi, să ducă o viață sănătoasă, să-și schimbe viața. Numărul abonamentelor crește uneori incredibil, chiar peste capacitatea sălii…
Dacă se-ntâmplă să crească peste capacitatea sălii, automat te-ai putea gândi că respectiva afacere urmează să aibă probleme.
Oamenii se vor enerva că nu găsesc aparte libere, aparatele ar urma să se uzeze mai repede, clasele de grup să devină un fel de cirezi dezorganizate etc.
În realitate, lucrurile sunt dificile doar câteva zile.
Prea puțini dintre cei care-și fac abonamente ca urmare a rezoluțiilor de final de an se și țin de ceea ce și-au propus.
Dacă ar veni la sală conform planului lor, sala n-ar face față aglomerației.
Mulți vin însă doar câteva zile, apoi renunță.
Alții vin câteva săptămâni, apoi renunță.
Cei care vin câteva luni, au șanse mari să se și țină. Ei sunt însă puțini, foarte puțini raportat la numărul total al celor care și-au propus să reușească.
De ce renunță?
Renunțarea este ușoară și chiar firească în anumite condiții
Suntem construiți să ne ferim de greu dacă putem.
Nu trebuie să ți-o spun eu, o știm fiecare dintre noi raportându-ne la diverse experiențe pe care le-am trăit sau le trăim.
Suntem construiți să tindem spre un soi de autoconservare continuă.
Ideea de-a obține confort nu are legătură cu o lene înnăscută, ci cu planul pe care natura l-a considerat potrivit pentru noi, dar și pentru multe alte specii.
Totuși, în ultimele secole, nivelul de confort pe care-l pot accesa oamenii a devenit unul incredibil, cu o culme în ultimele câteva zeci de ani.
În locuințele noastre bine încălzite, e suficient să ne prăvălim de pe canapea și ajungem la frigider. Ăsta e efortul pe care mulți dintre noi îl facem pentru a mânca.
Acest ultim secol însă e mai puțin de-o clipită-n marea de timp a evoluției speciei noastre.
Suntem tentați să căutăm confortul pentru că, timp de sute de mii de ani, specia noastră a avut parte de confort extrem de rar.
A evita lucruri neplăcute, acțiuni obositoare, situații stresante era ceva demn de obținut tocmai pentru că viața era scurtă, grea, plină de tot felul de pericole.
Te trezeai într-o dimineață și constai că ești mort.
Glumesc, constatau colegii de peșteră care te duceau departe în caz că se-ntâmpla să mori în sezonul cald și te țineau aproape în caz că mureai când frigul de afară făcea orice sursă de hrană să fie tare prețioasă.
Ei, tocmai raritatea confortului ne-a sădit în creier disperarea de-a profita de fiecare moment în care putem obține ceva plăcut. Sigur, facem excese, dar facem excese pentru că suntem construiți să profităm de ceva ce-a fost mereu rar, iar acum este obținut foarte ușor.
Acum, să mergi la sală după ce ani de zile nu te-ai mișcat este orice numai o plăcere nu. Chiar dacă structura corpului nostru este una care tânjește după mișcare, mai ales după mers pe jos pe distanțe lungi, ai nevoie de timp să faci din efortul fizic o plăcere.
Și ai nevoie de timp să faci din mersul la sală ceva aproape reflex, ceva la fel de firesc precum somnul, mâncatul, respiratul.
Când ajungi să ai tăria de-a face ceea ce-ți propui
Spuneam mai sus că suntem construiți astfel încât să evităm orice este greu cu condiția să putem evita acel “greu”.
Logic, atunci când nu putem evita acel “greu”, îl facem.
De asta și reușim să ne uimim pe noi înșine atunci când facem lucruri pe care altfel nu am fi crezut că suntem capabili să le facem vreodată.
Așa apar cazurile spectaculoase cu oameni care-și înjumătățesc greutatea, cu persoane care pierd totul și recâștigă totul, cu tot felul de manifestări ale unor ambiții incredibile.
Punctul comun al unora dintre acești oameni este că ajunseseră atât de jos încât n-aveau unde să se mai scufunde.
Și cum tendința fiecăruia dintre noi este de-a nu sta locului, atunci au luat-o-napoi în sus.
Uneori, au mers în sus cu atâta ambiție și cu atâta viteză încât au ajuns mult mai departe decât oricine și-ar fi putut închipui că-i posibil.
Atenție însă, aceste cazuri nu sunt multe raportate la întreaga populație.
Sunt semnificative raportate doar la totalul celor care au reușit să facă ceea ce și-au propus și chiar peste.
Altă situație în care oamenii ajung să demonstreze tăria de-a face ceea ce-și propun este cea a celor care-și dau seama că pot mai mult și folosesc metode care le ușurează drumul spre a obține acel mai mult.
Când spun “metode care le ușurează drumul”, nu mă refer la cine știe ce scheme secrete care fac din încercări grele niște activități floare la ureche.
Nu prea există lucru cu adevărat important pe care să-l obții fără cunoaștere, fără muncă, fără efort real.
“Metode care le ușurează drumul” înseamnă un soi de sprijin de cunoaștere și motivație. Plus ceva care să-ți solicite mai puțin energia nervoasă, astfel încât să fii capabil să faci aproape reflex lucruri pe care alții le fac prin mari eforturi de voință.
Începuturile trebuie să fie ușoare, nu sufocante
Una dintre marile erori pe care le face cei care-și propund e Anul Nou să-și schimbe viața spectaculos mergând la sală, mâncând sănătos, renunțând la excesul de net sau TV etc. este că abordează greșit încercările.
Dacă tu nu ești obișnuit să te miști și te repezi la cine știe ce program de sală epuizant, va fi tare greu să te ții de treabă.
Dacă tu ai mâncat dezastruos ani de zile și te repezi să tai brusc din alimentație și zahărul, și făinoasele, și numărul caloriilor, chiar și marea ta plăcere – cartofii prăjiți, s-ar putea să obții în schimb doar câteva zile de nefericire și să revii cu și mai multă râvnă la vechiul stil alimentar.
Flora ta intestinală e obișnuită cu anumite alimente și va protesta atunci când nu i le mai oferi.
Ia-o treptat.
De exemplu, reduci întâi numărul de calorii cât de cât. Introduci câteva alimente pe care le știi sănătoase, dar care nu te atrag.
Reduci dulciurile.
Vezi cum te simți și mergi mai departe.
E imposibil să faci totul dintr-o dată? Nu, nu e imposibil. Mai ales dacă ești genul de persoană care-n mod obișnuit face tot felul de lucruri dificile și ai “mușchii voinței” foarte bine exersați.
Ceva-mi spune însă că majoritatea nu avem această calitate și că e bine să o luăm ușor și să construim treptat ce avem de construit.
Răbdarea poate nu e sexy, poate nu te lasă să te lauzi celor din jur c-ai renunțat la zahăr sau că mănânci fără gluten, dar răbdarea-i foarte profitabilă în orice-ți propui.
Nu ai nevoie mereu de schimbări bruște, extraordinare, de construit scenarii de film în jurul lor.
De foarte multe ori, schimbări de nuanță, schimbări mărunte sunt suficiente ca să te pună pe drumul cel bun fără să-ți epuizezi toate resursele de energie mentală.
În ghidul Sfarmă Piatră, găsești o grămadă de sfaturi care-ți ușurează drumul spre reușită. Repet, nu e vorba de lucruri care elimină efortul tău.
Nici pe departe. Efortul tău e necesar și va fi prezent.
Totuși, sfaturile acelea te-nvață ce ai de făcut pentru a obține și motivarea necesară să te miști în direcții potrivite.
Mai mult, te ajută să tratezi lucrurile astfel încât să nu mai renunți atât de ușor când dai de greu.
De ce în seducție lucrurile stau altfel și trebuie să faci schimbări bruște
Când vine vorba de dietă sau de fitness sau de cine știe ce altă minune, calea pașilor mărunți pare să fie cea mai indicată.
Asta ca să nu-ți consumi resursele de voință înainte de-a face pașii decisivi în direcțiile corecte.
În seducție însă, schimbările bruște pot fi de multe ori necesare.
De exemplu, dacă ai o atitudine de cățeluș în relație cu tipa care-ți place, nu are niciun rost să-ncerci să rezolvi problema treptat.
Adică de mâine să renunți la atitudinea de cățeluș și să ai o atitudine de cățel, poimâine să fii câine, răspoimâine dulău și tot așa.
Câne e vorba de lucruri profund nocive pentru tine, schimbările bruște sunt necesare.
Pe de o parte, te eliberează de obișnuința de-a te comporta așa cum nu trebuie, iar pe de alta înseamnă și o schimbare a felului în care cei din jur te privesc.
E nevoie de schimbări bruște pentru a-ți transmite și ție, și celor din jur că ești mai mult decât percep ei.
O femeie care are o părere formată despre tine, care te consideră slab ca bărbat, care te consideră disponibil, care crede că te poate avea oricând va fi dată peste cap de schimbarea atitudinii tale.
Când începi brusc să te porți altfel decât se așteaptă ea, îi scurtcircuitezi reflexele de comportament față de tine.
Dacă obișnuia să nu te respecte, va pierde aceast reflexe.
Sigur, se va supăra, va-ncerca prin tot felul de reproșuri sau chiar smiorcăieli să te readucă în zona confortabilă pentru ea. Depinde de tine dacă ai sau nu ai tăria de-a merge până la capăt și de-a te purta ca un bărbat.
În ghidul de atitudine masculină – Stai drept! te învăț pe îndelete asta.
Nu există cunoaștere mai bună pentru cineva interesat de seducție și motivare mai bună să te porți ca un bărbat în relație cu femeile sau cu cei din jur:
Stai drept! – Ghid de Atitudine Masculină
Foto credit: volvob12b