S-a întâmplat când am mers în sala de lectură a căminului în care eram cazat ca să iau un coleg de cameră la fotbal.
Nu toată lumea avea telefon mobil pe atunci, iar dintre cei care aveau, puțini ar fi risipit un SMS care costa nu mai puțin de 3 cenți pentru o treabă pe care o puteai face super ușor – mergeai niște zeci de metri pe un culoar, urcai 3 etaje, intrai în sală, ignorai prostește dorința de liniște a celorlalți, te duceai până la banca în care stătea acesta și-i spuneai tare:
“Hai, mă, la un fotbal!”.
Doar că tipul era însoțit de prietena lui și de prietena prietenei lui. Adică, o oarecare Adela.
Asta e, majoritatea femeilor au nume frumoase, dar pe unele fete le cheamă Adela.
În fine, prietena colegului de cameră a făcut ceva de neacceptat.
A zis că nu merge:
“Nu merge la fotbal!”.
Adică, nu doar că a răspuns în locul lui, dar a și decis în locul lui.
Brusc, în mintea mea am văzut o scenă în care acel flăcău stătea în poartă, cum se întâmpla în copilăria mea incorect politică cu singurul puști gras al cartierului, poreclit evident Grasul.
Iar în cealaltă, se afla cel mai slab jucător din spatele blocului, poreclit pentru a întări ideea și a nu produce confuzii Labă.
Dar mi-am revenit repede din șoc și, ca un afgan progresist, l-am întrebat pe el fără să mă uit la ea:
“Ce a zis?”.
Ea se exprimase foarte clar, doar că nu puteam accepta o asemenea situație.
Mai mult, lucrurile au continuat să se complice.
Prietena prietenei, acea Adela, a simțit nevoia să intervină și ea:
“Ai auzit foarte bine. A zis că Liviu nu merge la fotbal”.
Am continuat să mă uit la el și l-am întrebat din nou:
“A mai zis ceva?”.
Moment în care el a râs, dar nu cu suficientă forță pentru a-și salva pielea în ochii mei, dar nici suficient de discret cât să nu aibă probleme cu șefa sa. Un incredibil conflict între presiunea răutăcioasă a intoleranței masculine și atitudinea castratoare a iubitei.
Dar totuși, a adăugat trădând un oarecare potențial de diplomat al unei țări lipsite de anvergură politică:
“Vin, dar nu pot acum. Mai am ceva de citit”.
Așa că am plecat și mi-am văzut de treabă cu liniștea celui care știe că fiecare bărbat își merită iubita pe care o are, nici mai mult, nici mai puțin.
Una dintre dovezile majore în acest sens fiind potrivirea dintre o grămadă de flăcăi și propria lor mână.
Unele atitudini nepoliticoase produc mult băgat în seamă
Deși nu existau pe atunci discuții despre feminism sau despre corectitudine politică sau despre necesitatea de-a nu fi mapeț în relație cu femeile lipsite de bun simț, cele două fete au fost semi marcate de acea interacțiune.
Și la mai bine de câteva săptămâni de la acest mic incident, cu ocazia unui chef la care am participat, Adela mi-a arătat pe-ndelete că ceva o agitase. În timp ce stăteam de vorbă cu un grup de fete, a venit și a spus aparent amuzată, dar evident sclifosită:
“Aveți grijă cum vorbiți că domnul acesta e foarte supărăcios și vă veți trezi că discutați singure…”.
Cred c-a fost prima dată în viața mea când am fost numit domn.
Desigur, ironic, dar totuși…
Așa că m-am simțit instant foarte bine. Aproape la fel de bine pe cât mă simțeam ca urmare a unei alte evidențe – Adela dorea să se bage în seamă cu mine.
Ar fi făcut-o dacă nu m-aș fi comportat atât de “urât” în acea sală de lectură?
Probabil că nu.
Dar contează ce s-a întâmplat, nu ce s-ar fi putut întâmpla într-un alt scenariu.
Prin urmare, deși știam la ce se referă, m-am arătat mirat și i-am dat astfel șansa să povestească întâmplarea fetelor care evident sperau la o bârfă spectaculoasă. Și am lăsat-o astfel să-mi facă un favor aparte: să vorbească “urât” despre mine și despre apucăturile mele, adică ceea ce stârnește aproape întotdeauna interes suplimentar femeilor care sunt puse la curent cu astfel de snoave.
Mai mult, la finalul poveștii, am adăugat că Adela e prea amabilă, că lucrurile au fost mult mai rușinoase din perspectiva comportamentului meu.
“De fapt le-am înjurat și le-am bruscat fără chef, cum bruschezi o doamnă în vârstă la piață, când să te tragă spre taraba ei”.
Ceea ce, printre râsete, a stârnit întrebarea Adelei:
“Ce bătrânică, măi?”.
M-am uitat la ceas și i-am spus că e trecut de ora zece, deci nu-mi mai permit să stau de vorbă cu tocilare.
Niciodată nu topi tensiunea sexuală a unei interacțiuni cu o femeie
Pare ceva evident – cine ar vrea să producă o ușoară tensiune sexuală în interacțiune cu o tipă și apoi să o elimine?
Niciun bărbat heterosexual.
Dar totuși, majoritatea flăcăilor vor să se bucure de-o manieră sufocantă de ceea ce tocmai au produs și prin acest comportament taie din interesul femeilor față de ei.
În cazul de față, cea mai mare eroare ar fi fost să-mi petrec restul serii încercând să mă bag în seamă cu Adela ca să am plăcerea ieftină a confirmării că și ea-și dorea asta. Am preferat însă să plec în altă zonă a petrecerii ca și când aberația pe care tocmai o spusesem legat de ora zece și vorbitul cu tocilarele ea cel mai firesc lucru din lume.
Atenție, nu a fost vreo schemă cool sau vreo încercare de manipulare de doi lei.
Pur și simplu, am lăsat loc interesului ei să se autoalimenteze în lipsa agățării de ceva foarte concret. E păcat să împiedici mintea unei femei să vagabondeze spre tot felul de scenarii, să-și pună tot felul de întrebări complexe din categoria „oare mă place?”.
De-a lungul serii, am avut de câteva ori ocazia să interacționez din nou cu ea, dar n-am făcut-o. Nu am ocolit-o intenționat sau ceva de genul acesta, ci pur și simplu am ignorat-o verbal când am interacționat cu fete din grupul ei.
Asta deși, la un moment dat, i-am pus suc într-un pahar când s-a apropiat de masa cu diverse ieftineli specifice unui chef studențesc și chiar am făcut-o cu o amabilitat unuia care abia aștepta să i se ofere șansa asta.
Dar după ce i-am pus sucul, am plecat spre alte zări fără să discut ceva cu ea, ca un chelner săritor doar de fațadă.
Bucură-te când ai parte de manipulări ieftine din partea femeilor
A doua zi, Adela și prietena acelui coleg au apărut în camera noastră imediat după ce am revenit și eu de la cursuri.
De ce?
Pentru că Adela simțea că lucrurile nu au fost clar lămurite între noi.
De unde știu că simțea asta?
Mi-a spus-o ea ceva mai târziu, când a dorit să-mi explice de ce a vrut neapărat să vorbim.
Aproape clasic, m-a luat la o discuție în care să-mi spună că nu e OK să o tratez așa, ceea ce m-a făcut să o întreb mirat cum am tratat-o. Desigur, o mirare de fațadă al cărei scop era să o încurajeze pe ea să vorbească și pe mine să tac.
În realitate, destul de multe femei care au abordări de genul “trebuie să vorbim pentru că nu a fost OK cum m-ai tratat” de fapt încearcă de-o manieră conștientă sau nu să te manipuleze.
Adică-ți fac reproșuri ca tu să te simți vinovat și eventual să reacționezi ca un mapeț care-și cere scuze.
Acum, problema cu scuzele e mai complexă.
Dar ce-ți pot spune absolut sigur este că n-ar trebui vreodată să-ți ceri scuze în relație cu o femeie doar pentru că ea susține că a fost lezată într-un fel sau altul. Mai exact, niciodată n-ar trebui să-ți ceri scuze dacă tu nu consideri c-ai greșit, indiferent ce presiuni se fac asupra ta.
Nu doar pentru a-ți proteja un bun de preț de care foarte mulți fac mișto doar pentru simplu fapt că nu-i văd valoarea și mai ales pentru că nu au așa ceva…
Mă refer la orgoliul masculin.
Ci și pentru că necerându-ți scuze în astfel de situații, ești corect atât cu tine însuți, dar și cu femeia cu care ai de-a face – îi oferi posibilitatea să te vadă cum ești în realitate și să fugă de tine dacă ea consideră că ceea ce ai făcut merita scuze.
Întotdeauna gândește-te la dreptul femeilor de-a cunoaște adevărul, nu le lăsa să se îndrăgostească orbește de un nemernic ca tine. Știu, atracția nu e o alegere, dar e bine să fii împăcat cu gândul că spre deosebire de toți triștii care doar clamează că respectă femeile, tu chiar o faci prin autenticitate.
Mai mult, atunci când îți ceri scuze ca efect al unei scheme de manipulare venită din partea unei femei, nu faci altceva decât să intri în categoria flăcăilor cu care respectiva nu s-ar furte, dar pe care cel mult îi lasă să graviteze în jurul ei pentru a-i gâdila orgoliul feminin – „uite ce atractivă sunt, e mort ăsta după mine!”.
E libertatea ta să definești cuvintele cum dorești și a ei să nu aibă de-a face cu tine
După ce m-am mirat, Adela a continuat:
“Și nu-nțeleg care a fost faza cu tocilarele…”.
Am făcut-o pe prostul și am întrebat-o la ce fază se referă.
Doar așa, ca s-o fac să detalieze ceea ce era evident:
“Gluma aceea nesărată că tu nu vorbești după ora 22:00 cu tocilarele”.
Așa că am fost nevoit să-i spun adevărul.
“Majoritatea tocilarelor sunt periculoase după o anumită oră. Dacă nu ești atent, nu mai scapi de ele”.
Nu știu de ce, s-a înroșit și menționat un lucru care cred că s-a vrut să fie usturător pentru mine:
“Stai liniștit că eu nu sar pe tine, nu mă interesezi în sensul acela. Nu știu cu ce fete ești obișnuit să ai de-a face, dar nu e cazul să mă incluzi pe mine în astfel de jocuri”.
Normal, am întrebat-o serios, fără pic de ironie:
“Dar în ce sens te interesez”.
Și tot normal pentru situația respectivă, Adela a renunțat la logică și mi-a spus scurt și răstit:
“În niciun sens!”.
Am încercat să-i spun că așa a reieșit din vorbele ei, că dacă nu o interesez în sensul acela, era evident că în alte sensuri o interesez. Doar că nicio femeie nu e dornică să apere logica exprimării în astfel de situații și mi-a trântit ceva care părea a fi o nucă destul de mare într-un perete:
“Plus că eu nu sunt tocilară! Știi ce-nseamnă tocilară?!”.
Abia așteptam să-mi arăt cunoștințele cu o modestie măsurată a cuvintelor:
“Tocilarele sunt fete interesate sexual de mine, dar care se confruntă cu un uriaș conflict interior – știu că nu mă pot avea într-o relație clasică, știu că eu mă feresc de ele, dar nu au pic de mândrie și insistă să… Știi tu”.
Adela a făcut ochii mai mari chiar decât îi avea și, crede-mă, fata aia era numai ochi:
“Doamne, ce prostii vorbești! Ai definițiile tale pentru orice?”.
M-a prins la colț, dar am avut puterea să recunosc:
“Desigur. Întreabă-mă ce simbolizează numele Adela pentru mine…”.
Știu că unii ar vrea să continui în speranța că ceea ce a urmat ar putea servi drept scenariul unui film “romantic” pentru adulți.
Dar nu contează asta, contează să înțelegi altceva – ai o mare libertate de-a trata lucrurile așa cum dorești atât timp cât renunți la disperarea de-a nu supăra, de-a nu greși ceva, de-a nu rata cine știe ce șansă de-a fi cu femeia respectivă.
Adică, atât timp cât îți iei libertatea de-a te purta ca un bărbat, nu ca un lache flaușat.
Apropo de asta, ghidul Sigur pe Tine te-nvață cum să stârnești atracție reală femeilor cu care ai de-a face chiar dacă, aparent, nu ai avut vreodată un talent special în acest domeniu.
Ai link-ul aici pentru toate amănuntele:
Sigur pe Tine – Cum să stârnești atracție cu ajutorul siguranței de sine