Dacă tu o placi pe ea mai mult decât te place ea pe tine, posibil să te afli într-o situație aiurea.
Cu cât tu o placi mai mult și cu cât ea te place mai puțin, cu atât situația este mai aiurea.
Și cu cât situația este mai aiurea, cu atât riști să faci erori care îți sabotează șansele de-a fi cu ea.
Acum ceva timp, am avut ocazia să particip la ziua unui amic care avea o relație scârțâitoare.
Atât de scârțâitoare încât se vedea și se auzea în exterior că lucrurile nu mergeau bine între ei.
Totuși, nu se despărțiseră încă.
Erau în faza în care ea căuta tot felul de motive pentru a fi nemulțumită de el, iar el căuta tot felul de motive pentru a se victimiza.
La un moment dat, la acea petrecere, au ajuns să se înțepe pe un ton oarecum ridicat în legătură cu faptul că ea ar fi avut o atitudine prea rece față de el.
Logic, imediat au apărut reproșurile lui:
Măcar de ziua mea ai putea să nu te porți așa…
Și la fel de logic, au apărut apărările ei:
Dar cum mă port? Ce vrei să fac?! Vrei să stau în genunchi în fața ta?! Fac și asta dacă doar așa te simți tu bine!.
Deși genul acesta de dialog este întotdeauna penibil, ține totuși de realitatea multor relații. Când nu se mai înțeleg (respectă), oamenii poartă multe discuții asemănătoare.
Câteva zile mai târziu, am vorbit cu tipul în cauză în timpul unei deplasări mai lungi cu mașina pe care am făcut-o împreună.
Cred că peste 99% dintre cei care mă cunosc habar n-au că scriu pe acest site și nici eu nu fac vreun efort să-i lămuresc.
Prin urmare, discuția lui cu mine nu era discuția lui cu un tip de la care aștepta sfaturi (nici nu dau fără să mi se ceară în mod clar), ci doar o discuția cu un amic căruia i se destăinuia.
Mi-a spus atunci că problemele au început cu câteva luni în urmă, când ea a preferat să-și serbeze ziua de naștere cu prietenele, la Viena, în loc să petreacă acel timp cu el.
L-aș fi ascultat fără să spun ceva, dar n-am vrut să-l las să bată câmpii:
„Problemele au început între voi mult mai devreme, atunci doar s-a întâmplat ceva care să-ți indice ție limpede că ea nu mai e cu tine”.
Mai mult, l-am întrebat cum a reacționat când ea i-a spus despre planul de-a-și sărbători astfel ziua de naștere.
Și el mi-a spus cu o ușoară mândrie ceva de genul:
„M-am purtat matur, am încurajat-o să se ducă. Crezi c-am greșit?”.
Da, greșise.
De ce?
Pentru că el nu-și dorea ca ea să petreacă la Viena împreună cu prietenele sale, ci-și dorea să stea împreună.
I-a spus că-și dorea asta?
Nu, nu i-a spus.
A zis că el vrea să fie „matur” după definiția maturității văzute prin filme, prin reviste pentru femei, poate chiar prin sesiuni de psihoterapie cu tot felul de ălbari triști
Când iubești o femeie și ea te iubește pe tine, acea femeie îți aparține.
Nu după norme juridice și categoric nu după normele corectitudinii politice.
Ci după normele vieții reale.
Iar una dintre dovezile faptul că ea îți aparține este că-și dorește mai mult decât orice să petreacă timp cu tine.
Mai ales momentele pe care le sărbătorește.
Vezi?
Faptul că-ți aparține se bazează pe dorința ei reală, nu pe cine știe ce constrângere.
Întotdeauna spune-i adevărul legat de ce crezi / simți
Prin urmare, în momentul în care ea i-a spus că vrea să-și petreacă ziua cu prietenele, la Viena, amicul meu trebuia să-i spună că nu i se pare ok asta.
Adevărul este mereu o idee bună în relație cu femeile.
Nu ca să o facă să se răzgândească, ci ca să înfrunte împreună adevărul relației lor.
Care era adevărul relației lor?
Că relația lor era pe moarte.
Iar după moarte, relațiile intră în descompunere.
Și când intră în descompunere, încep să miroasă.
În astfel de situații, faptul că stați în continuare vă face un soi de zombie emoționali.
Atâta tot.
Așa că cel mai potrivit lucru pe care amicul meu putea să-l facă nu era să-i spună „Du-te!”, ci „Hai să discutăm pentru a ne lămuri de ce am ajuns în situația asta!”.
Nu ca să rezolve problema printr-o simplă discuție, ci să vadă dacă există dorință pentru așa ceva.
Când i-am spus asta, flăcăul mi-a spus:
Ar fi plecat oricum, știi cum este ea, mai nebună!.
Sincer, nu am cunoscut nicio femeie „mai nebună”.
Am cunoscut însă o grămadă de femei care s-au purtat cu bărbații în acord cu felul în care bărbații în cauză se purtau cu ele.
Adică dacă aveau lângă ele niște mapeți, aproape sigur ele erau ceva mai nebune de fel 🙂
Dacă aveau lângă ele niște bărbați care erau bărbați, aproape sigur ele erau „liniștite”.
Ce ești dispus să riști ca să câștigi?
În fine, revenind, am purtat următorul dialog:
Eu: Nu era nicio problemă dacă pleca atâta vreme cât tu nu o așteptai. Ai fi fost în stare să faci asta?
El: Adică să-i spun că dacă pleacă, ne despărțim?
Eu: Ar suna ca șantaj, este?
El: Da, ar suna ca șantaj. Ca să-mi facă în ciudă, ar fi plecat!
Eu: Nu știu ce să zic… Poate ar fi plecat doar ca să-ți arate că n-ai curajul s-o părăsești.
El: Dacă mă sfida pe față, o părăseam!
Eu: Sfidarea contează doar când e pe față? Când e inclusă în tot felul de atitudini zilnice de cacao, nu mai e sfidare?
El: Este.
Eu: Și de câte ori ai luat măsuri când s-a purtat aiurea cu tine?
El: Din afară e ușor de spus, dar dacă ai trăi cu una ca ea ai vedea că nu e deloc ușor.
Eu: A, ok. Atunci înseamnă că ai procedat corect. De ce crezi totuși că lucrurile nu au mers spre bine în condițiile în care ai procedat corect?
El: Pentru că ea e o tipă mai dificilă.
Eu: Deci nu e vorba c-ai fi tu slab în relație cu tine însuți și, automat în relație cu ea… E ea dificilă.
El: Adică tot eu sunt de vină? Eu mă port cum trebuie și tot eu sunt de vină?
Eu: În ce privință te-ai purtat cum trebuie?
El: În toate! Aproape toate!
Eu: Dă-mi un exemplu.
El: Am lăst-o să se ducă cu prietenele ei la Viena pentru că-și dorea foarte mult. Am respectat dorința ei de-a nu discuta lucruri pe care nu suportă să le discute…
Eu: Ahaha, nu ai lăsat-o tu, ea și-a luat această libertate pentru că-și dorea timp departe de tine într-un moment important pentru ea.
El: Posibil și asta. Ce-ar fi trebuit să fac când mi-a spus că merge la Viena?
Eu: Ți-am spus – să vorbești cu ea ca să lămuriți în ce măsură mai e sau nu cazul să aveți o relație.
El: Și dacă spunea că s-a săturat de discuții și tot pleca?
Eu: Depinde de tine… O variantă era să-i fi spus că dacă pleacă fără să lămuriți lucrurile înainte, vă despărțiți. A doua variantă era să-i spui distracție plăcută și să te desparți de ea fără să mai porți vreo discuție.
El: Așa, din senin?
Eu: Păi, ce ar fi trebuit să-i zici suplimentar dacă pentru ea o discuție despre relația voastră nu ar fi fost importantă?
El: Să-i spun motivele pentru care vreau să ne despărțim.
Eu: De ce?
El: Pentru că așa se face între oameni.
Eu: Așa se face cu un om dispus să poarte discuții importante, cum era cea despre relația voastră. Altfel, te poți despărți și fără absolut nicio explicație.
El: Și dacă cerea ulterior explicații?
Eu: Iarăși ar fi depins de tine.
El: În ce sens?
Eu: În sensul că puteai să i le dai pe scurt sau să nu i le dai deloc.
El: N-aș putea face asta.
Eu: Ba da, ai putea. Doar că te respecți atât de puțin, încât nu-ți închipui c-ai putea lua vreo decizie radicală fără să suferi apoi cine știe ce consencințe de apocaliptice.
Nu ea te pune pe locul 2, tu te comporți de parcă n-ai avea importanță
Omul despre care-ți povestesc a rămas în acea relație încă vreun an de zile, poate ceva mai mult.
S-au despărțit după ce ea și-a găsit pe altcineva cu care să aibă o relație.
El este momentan singur și a devenit un foarte bun jucător de jocuri video.
Știu asta pentru că m-a întrebat de curând ce joc și am spus glumind că-mi place să joc realitatea.
Nu că n-ai putea să fii bun la viața reală dacă-ți plac jocurile video. Doar că dacă ai probleme mari în viața reală, să petreci 6-7-10 ore pe zi jucându-te nu ți le rezolvă.
În fine, dacă vrei să știi cum să te comporți ca un bărbat în relație cu femeile, ia-ți acest ghid.
Nu doar că vei ști, dar vei avea și ouăle s-o faci:
Sigur pe Tine – Cum să o cucerești cu ajutorul siguranței de sine