După textul Ce să faci dacă ai dat-o în bară cu o femeie, am primit mai multe reacții, printre care și aceasta:
“Citind ultimul mail, constat că e o adevărată povară o relație. Celibatul nu e lașitate, e chiar recomandat în astfel de cazuri.
Singuratatea nu te părăsește niciodată, dar într-o căsnicie, cine îți garantează ție, de exemplu, că peste 10 de ani vei mai fi cu soția ta? Cu toate că au trecut 20 de ani de când sunteți împreună.
Am 25 de ani, dar eu nu aș rezista cu povara asta, azi să fiu cu cineva, mâine singur. E prea mare impactul”. (C.M)
Titlul acestui text ar putea să ți se pară o exagerare, mai ales dacă faci parte dintr-una din aceste două categorii: trăiești mai ales online pentru că în realitate nu ai avut parte de satisfacții sau trăiești în realitate, dar realitatea este neplăcută pentru tine.
În fiecare dintre aceste două categorii se pot afla foarte mulți bărbați, de la tineri fără experiență de viață care preiau nemestecate ideile altora și până la bărbați înveninanți de frustări născute din tot felul de experiențe nefaste.
Desigur, nimeni nu s-ar așeza de bună voie în vreuna dintre aceste categorii.
Majoritatea se declară doar inteligenți – văd cum e viața și au grijă să nu se lase manipulați de aceasta. Prin urmare, cred că e o idee bună să facă tot felul de chestii cool, cum ar fi de exemplu în anumite privințe “celibatul”.
Mai mult, pot dezvolta o filosofie în jurul acestei aparente alegeri sau dacă nu o dezvoltă, preiau lejer ideile care se învârt în jurul acesteia.
De aici și asigurările acestui abonat care are grijă să mă anunțe că celibatul nu e o formă de lașitate. Ori pentru că chiar crede asta, ori pentru că a citit asta undeva, ori pentru că știe părerea mea despre încercările bărbaților de-a obține de la viață doar cele mai sigure “aventuri” posibile.
Cum se ajunge la genul acesta de credințe
În general, nu ajungi să crezi că femeile sunt un risc care nu merită efortul pentru că ai avut succes în relație cu acestea.
Pot fi și excepții – vreun star de la Hollywood constată că nu vrea de la viață ce vor majoritatea oamenilor și ajunge la concluzia că poate fi singur și să-și satisfacă doar anumite necesități biologice din când în când fără să se complice cu o relație pentru asta.
Dar majoritatea celor care ajung să ia calea aceasta o fac după ce au avut experiențe personale cel puțin neplăcute sau n-au avut experiențe deloc.
Primii au argumente oarecum solide, adică relațiile pe care le-au avut au fost în mod real distrugătoare emoțional pentru că au implicat femei-loaze. Așa cum există bărbați de doi lei, normal că există și femei de aceeași factură.
Prin urmare, ceea ce au trăit îi face să considere că e mai bine să nu mai riște altădată.
Aceștia însă sunt foarte puțini raportat la numărul total de indivizi care afirmă mai ales prin vorbe că ei n-au nevoie de relații și că e mai inteligent să stai cuminte pe fundul tău.
Grosul sunt cei care n-au experiențe reale cu femei.
Ori pentru că nu au reușit să aibă o relație, ori pentru că dacă au reușit să aibă o relație, n-au reușit să se apropie suficient de mult de femeia respectivă cât să vadă părțile sănătoase și bune ale unei relații.
Din asta poate izvorî foarte multă tristețe și chiar înverșunare față de ideea de-a avea relații.
Normal, că mulți dintre respectivii și-ar schimba instant optica dacă experiențele lor ar deveni brusc diferite – dacă o tipă faină i-ar aborda și ar încerca să intre într-o relație cu ei, ghici ce ar face?
Exact, ar fi brusc interesați de o relație.
Doar că, în general, femeile super abordează rar bărbați.
Și aceleași femei nu abordează aproape deloc bărbați care cred că femeile sunt nașpa, iar calea deșteaptă de trăit este cea în care păstrezi o distanță sigură față de aceste creaturi incapabile să-ți vadă valoarea.
Ideea unui bărbat de-a sta singur e în general o atitudine feminină
Mai ales într-o societate ca a noastră, în care diverse curente ideologice încearcă să facă din bărbați niște agresori, niște monștri care distrug vieți la figurat și chiar la propriu, un număr semnificativ de femei văd bărbații ca pe un pericol.
Feminismul radical a contribuit la asta, iar expunerea mediatică a situațiilor sinistre în care diverși flăcăi au acționat violent sau extrem de violent în relație cu femeile din viața lor desăvârșește opera.
Așa că există femei care se tem de bărbați pe baze culturale și faptice. Și preferă în acest context, să rămână singure.
De asta spun că e o idee feminină față de viață cu precizarea că justificările femeilor sunt destul de feminine, pe când ale bărbaților nu sunt nici pe departe masculine.
Efecul indirect al social media asupra alegerilor “moderne” ale bărbaților
Mai mult, așa cum am mai explicat în trecut, social media le “ajută” pe unele femei să-și produc un mistuitor sentiment de inadecvare. Se compară continuu cu femei care își prezintă online o imagine de perfecțiune feminină și dezvoltă astfel un complex pentru fiecare filmuleț cu influencerițe perfecte.
Dar același mediu le arată că o grămadă de flăcăi-albagii le sunt oricând la picioare. Astfel, o grămadă de femei ajung la concluzia că merită mai mult decât realitatea le oferă în general.
Și așteaptă să primească acel “mai mult”.
Astfel, epidemia de bărbați singuri este concurată de o epidemie de femei care așteaptă să nu mai fie singure. Primii sunt singuri pentru că nu pot să-și obțină relații, ele sunt singure pentru că li se pare că ceea ce pot obține este insuficient.
În contextul acesta, desigur că se dezvoltă și mecanisme de suportare a situației – “nu sunt singur pentru că nu-mi pot obține o relație, ci sunt singur pentru că-s un filosof al vieții care știe că e o prostie să te încurci cu femeile din ziua de azi”.
Ce poți face dacă ai luat-o pe calea lașă a singurătății “deștepte”
Partea proastă este că-n majoritatea cazurilor nu poți face nimic. Adică, îmbrățișarea acestei filosofii te face indirect neatractiv în ochii femeilor.
Adică, îți scade motivația de-a avea în mod real grijă de tine și te face să emani chestii “uncool”. Atenție, nu vorbesc aici de chestiuni spiritual-moderne, gen “vibe”, ci de chestiuni absolut concrete care se văd în faptele și atitudinilor celor care merg pe calea aceasta.
Mai mult, calea aceasta este extrem de comodă pentru lași – dacă ceilalți sunt vinovați, în speță femeile, automat că nu mai există o presiune asupra propriei lor persoane. Prin urmare, pot duce o viață de rahat și să vadă asta ca pe ceva ce soarta cea crudă și societatea cea rea au făcut să fie, nu vreo lene sau lașitate personală.
Uneori însă, se produc minuni.
Adică ceva din străfundurile tale biologice tresaltă și te face să ai o atitudine masculin – coioasă în interacțiune cu o femeie. Și brusc, îți dai seama că e un sentiment mișto să zici sau să faci ceva masculin, iar ea să intre în joc cu lăcomia specifică femeilor care tânjesc după așa ceva precum călătorul rătăcit într-un deșert după apă.
Acele momente sunt extrem de mobilizatoare pentru bărbați și aduc la suprafață toată programarea noastră naturală pentru interacțiuni cu femeile și toată plăcerea de-a “risca”.
Ghidul Strașnic conține filosofia mea în 7 arii importante din viața unui bărbat.
Abia pe locul 7 se află “Femeile”, ceea ce cumva poate îndulci experiența celor încrâncenați împotriva acestora.
Doar că ghidul te-nvață ca în loc să te ferești de acestea, să le identifici pe cele cu care merită cu adevărat să ai o relație.
Nu de alta, dar e păcat să fii un lache sufocat care nu-și permite să respire oxigen pentru că are dovezi clare că aerul din ziua de azi e poluat.
Dă click pe link-ul acesta, ia-ți ghidul și “respiră”: