Când este cazul să renunți

Când e cazul să renunți la o femeie

Dacă citești literatură motivațională sau doar vagabondezi non stop pe online, probabil c-ai văzut suficient mesaje de acest gen…

Nu renunța niciodată!

Eventual, ca să sune mai cool, „never give up!”.

Glumesc, nu e nimic cool în a folosi englezisme când limba română-ți oferă echivalente naturale ale unor expresii de acest tip.

În fine, când vine vorba de interacțiuni cu femei care te atrag sau de care ești de-a dreptul îndrăgostit pot să apară situații în care renunțarea este una dintre opțiuni.

Totuși, nu e vorba de renunțare care te face un învins.

Din contră, e genul de renunțare care te face bărbat atât în ochii tăi, cât și-n ai ei.

Niciodată nu accepta comportamente aiurea doar pentru că „așa sunt femeile”

La un moment dat un cititor mi-a scris următoarea poveste pe care trăit-o:

„Fiți atenți aici poveste de despărțire. Long story short(încerc).

Relație frumoasă, aproape 2 ani, diverse certuri mărunte care s-au adunat, nimic serios, dar domnișoara hotărăște că nu ne mai iubim și nu mai vrea să avem o relație

Eu, cât se poate de calm și rațional, o întreb dacă e sigură, dacă s-a gândit bine, dacă a analizat situația etc.

Îi spun că sunt de altă părere și că nu avem motive să ne despărțim…ea nu și nu, fată hotărâtă.

În momentul acela, deși simțeam că mi se rupe inima și eram cu moralul la pământ, cu mii și mii de gânduri în cap (chiar țineam la ea) am căutat tăria în mine și i-am spus că a fost o relație foarte frumoasă, n-am vrut s-o rănesc niciodată și rămân cu multe amintiri frumoase. După care…ignore.

A durat o lună până m-am trezit cu ea la ușa mea, plângând, zicându-mi că îi pare rău, că am fost cel mai cel prieten al ei, că mă iubește și alte sentimentalisme + iubire trupească ad hoc.

Ce mi-am zis…”I’m the man”, plus de asta nu aveam cum să nu recunosc că încă țin la ea.

Ea avea prieten (un nefericit cu care s-a cuplat doar ca să uite de mine).

Îi zic să se despartă de el, îi las 2 zile să se liniștească și să-și rezolve problemele cu respectivul, după care ne vedem pentru a oficializa oarecum faptul că suntem din nou împreună, deși pentru mine eram din momentul în care ea a venit la mine.

Ne întâlnim și surpriză, începe să îmi reproșeze exact aceleași lucruri pe care mi le-a reproșat când ne-am despărțit, și nu, nu vrea să se împace cu mine, pentru că, citez: „poate peste 5 luni iar ne despărțim”.

Totul că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum nu mi-ar fi spus nimic, n-ar fi făcut nimic.

În momentul acela aș fi putut să îi spun mii de vorbe, perfect justificat și care să o facă să o doară, dar nu.

La fel de calm, am plecat și i-am urat toate cele bune, deși în sinea mea eram mai mult decât mâhnit și nu înțelegeam nimic.

Nici nu vreau să înțeleg, nu merită.

Nu i-am mai dat nici un semn de atunci, nu mai păstrez numărul ei de telefon, nimic, pentru că pur și simplu nu merită”.

E o situație clasică în care renunțarea este absolut necesară dacă vrei să ieși OK din toată povestea.

Și e o situație clasică în care mulți bărbați fac eroarea să creadă că dacă o femeie le dă papucii și apoi se răzgândește brusc e ceva firesc, că „așa sunt femeile, schimbătoare”.

Nu, femeile nu sunt schimbătoare când vine vorba de bărbați care sunt bărbați.

Dacă-i stârnești în mod real atracție și te respectă, va fi de-a dreptul disperată să fie cu tine.

Singura schimbare pe care o vei putea sesiza în comportamentul ei va fi că-i va crește această dorință de-a fi-n preajma ta, să-ți respire aerul și să se asigure că o parte din ceea ce respiri tu este ea.

În fine, dincolo de metafore, ce a greșit și ce a făcut bine tipul cu povestea?

A făcut mai multe erori.

Unele chiar fundamentale, care țin de o slabă capacitate de-a judeca în mod corect caracterul femeii cu care a avut de-a face.

Altele mai puțin importante, dar totuși costisitoare emoțional – de exemplu, are impresia că relația a fost bună per total și că decizia ei de-a se despărți inițial de el a venit din senin.

Nu, n-a venit din senin.

Mai mult, e o autoamăgire să crezi că o tipă decide să se despartă de tine și se combină cu altul doar pentru a te uita pe tine.

Nu, se desparte de tine pentru că-și dorește să se despartă de tine și se combină cu altul pentru că ori respectivul era deja-n radarul ei dinainte de despărțire (cel mai probabil), ori pentru că e pur și simplu atrasă de acel flăcău.

În fine, gesturile cavalerești din categoria „i-am două zile să-și pună lucrurile în ordine” sunt de fapt alte naivități.

O femeie instabilă emoțional a venit la el într-un moment „dificil”, iar el a crezut că e șmecher.

N-a fost.

Cel mai probabil, ea a avut nevoie de o confirmare a faptului că este atractivă ca femeie, iar după ce a avut parte de asta, a revenit la situația anterioară – nu ești suficient de bun pentru mine.

Ar mai fi și alte nuanțe, dar ceea ce a făcut per total bine este mai important.

Mult mai important.

Partea bună a fost că, în final, a știut să-și apere / păstreze respectul de sine și chiar să și-l crească.

E greu să renunți în general.

E greu să renunți demn.

E foarte greu să renunți fără să ceri explicații.

Dar cine reușește acest lucru, investește cu adevărat în el însuși, în caracterul său.

Asta pentru că fiecare gest corect pe care-l faci îți hrănește personalitatea și te ajută în devenirea ta că bărbat.

Mâine, omul ăsta va trăi din nou cu el însuși și va ști concret pe ce se poate baza din caracterul său.

În fine, la un moment dat am făcut o recomandare abonaților prin email  – să vadă filmul The Big Country (1958).

Am pus și anul producției în paranteză ca să-i sperii pe flăcăii care au impresia că filmele bune au început să apară după anul 2015, chiar 2020.

De fapt, după 2010 filmele bune au început să dispară.

Deviez.

Filmul respectiv merită văzut dintr-o grămadă de rațiuni, inclusiv pentru a înțelege cum ar trebui să reacționeze un bărbat când o femeie ia o decizie majoră, precum despărțirea.

Ce înseamnă să renunți

Să zicem că-ți place mult o fată și ai tot încercat în ultima vreme să te bagi în seamă cu ea, dar fără succes.

În momentul acesta, ai două variante de renunțare:

  1. să renunți să te mai bagi în seamă
  2. să renunți să te bagi în seamă așa cum ai făcut-o până acum

Pe care o alegi?

Depinde.

Uneori, anumite femei nu doresc să aibă de-a face cu tine pentru că-s îndrăgostite de alți bărbați, pentru că au o relație, pentru că nu sunt pur și simplu atrase de tine.

În situațiile acestea, dacă tipa nu dă absolut niciun semn de interes, e firesc să-ți vezi de treabă.

Adică să renunți clasic.

Dacă totuși există unele semne de interes, atunci poți apela la celălalt tip de renunțare – când nu renunți să te bagi în seamă cu ea, ci renunți să te mai comporți așa cum ai făcut-o până-n acel moment.

Această renunțare la comportamentul de până atunci presupune de fapt o schimbare.

De altfel, e și logic.

Dacă n-ai succes c-un anumit mod de-a interacționa cu ea, e firesc să schimbi.

Deci renunți la ce făceai – de exemplu să-ncerci tot felul de replici triste de agățat – și apelezi la ceva ce-ți crește mult șansele – să te comporți ca un bărbat care e bărbat.

O altă situație în care aceste două forme de renunțare îți pot fi de folos sunt cele în care ea vrea să se despartă de tine sau chiar se desparte.

Iarăși ți se poate părea dificil ca o tipă să-ți spună că vrea o pauză sau îți spune direct că vrea să vă vedeți separat de drum și tu să spui “OK, de acord”.

Pentru unii bărbați e foarte greu să nu se comporte de rahat în astfel de momente.

Unii își explică comportamentul prin faptul că sentimentele-i mână din spate.

Adică pentru că sunt îndrăgostiți sau chiar iubesc femeia respectivă, li se pare scuzabil să plângă, să implore, să ceară explicații peste explicații, să-ncerce eventual să le facă vinovate pe femei pentru întreaga situație.

Totuși, renunțarea este categoric o idee mult mai bună.

Indiferent că vorbim aici de renunțarea clasică – adică spui OK și-ți vezi de treabă sau de renunțarea la comportamentele care au făcut-o pe ea să-și piardă interesul pentru tine și trecerea la un plan concret de recâștigare a iubitei.

De ce uneori e important să renunți

De ce vorbesc de renunțare când toată lumea vorbește despre cât de important este să nu renunți, să te bați, să încerci iar și iar?

Pentru că amândoi suntem bărbați și n-aș putea să-ți dau sfaturi care să te efemineze ca bărbat.

De asemenea, pentru că formele de renunțare pe care ți le propun eu sunt speciale.

Nu renunți pentru că ești laș, ci renunți pentru a fi puternic, pentru a fi bărbat.

Mai exact, renunțarea clasică în care efectiv îți vezi de treabă are rolul de-a-ți crește respectul de sine după momentul în care pierzi interacțiunea cu tipa în cauză.

Te valorizezi în felul acesta, îți arăți ție însuți că viața ta nu stă-n interacțiune cu o femeie, chiar dacă-i una după care tânjesc mulți sau chiar dacă-i una după care tânjești doar tu.

Respectul ăsta de sine e mai important decât ce crede ea despre tine sau decât crede oricine altcineva despre tine.

Respectul de sine e important pentru că toată viața ta tu vei trăi cu tine însuți.

Vor veni momente când alături îți vor fi și alții, dar în fiecare clipă a vieții tale vei fi întotdeauna alături de tine. Prin urmare, ar fi aiurea să ai lângă tine un „ălbar” trist care imploră femeile să nu renunțe la el.

Înțelegi?

Apoi, când vine vorba de-a renunța la comportamente care te-au făcut neatractiv, pur și simplu faci o mișcare de transformare a ta.

Adică tu însuți vei cerceta ce faci în neregulă și tu însuți vei lua decizia de-a te schimba. Nu ca să te placă femeile, ci ca să te placi tu, ca să te simți tu bine-n pielea ta.

E importantă chestiunea asta?

Normal că este.

Nu m-apuc să-ți spun acum că cea mai mare fericire a mea este că eu sunt eu, dar îți reamintesc ce-am spus mai sus – mereu vei trăi cu tine însuți, așa că are mare importanță ce crezi tu că-i de capul tău.

Prin urmare, e important uneori să renunți ca să te întărești ca bărbat sau ca să te construiești ca bărbat.

Te întărești când renunți clasic, adică-ți vezi de treabă.

Te construiești ca bărbat când renunți la comportamente care te fac neatractiv.

Cum va reacționa ea când renunți

Când încerci să cucerești o femeie și renunți după ce observi că ea nu manifestă suficient interes pentru tine, pot să apară situații interesante.

La fel și când o tipă îți spune că vrea o pauză sau chiar că vrea să vă despărțiți.

Faptul că renunți clasic, că-i spui OK și zi faină, apoi îți vezi de drum, poate să o determine să reacționeze neașteptat.

De exemplu, poate să-ți reproșeze rapid că nu lupți pentru ea 🙂

Această replică e preferata mea:

Renunți atât de ușor… Se vede că nu-ți pasă dacă nu lupți pentru mine!

De ce e preferata mea?

Pentru că e amuzant să vezi cum femeile sunt în stare să facă aproape orice pentru a-și demonstra că sunt importante pentru tine.

E o perversitatea nevinovată în aceastră practică.

Pe de o parte, ea nu e interesată de tine sau vrea să se despartă de tine, dar asta mai ales dacă știe că te are deja.

Când tu te arăți gata să-ți vezi de treabă, automat nu te mai are și asta le face pe multe femei să-și schimbe total atitudinea.

În primă fază, ar vrea să te facă să te simți vinovat, să te simți în neregulă. Genul acela de bărbat insensibil care ar trebui să se schimbe ca să aibă succes în relație cu ea.

Eventual, îți va spune că de asta nici nu vrea să fie cu tine sau să se despartă, pentru că ești insensibil și nu-ți pasă cu adevărat de ea.

Ce faci în astfel de situații?

Simplu, zâmbești și vorbești puțin:

Îmi pasă de tine, dar nu m-atrag decât tipele care-s cu adevărat atrase de mine. Nu știu de ce sunt așa, dar nu am ce să fac. Face parte din mine chestia asta.

E important să te ții tare din două motive.

În primul rând pentru că tu ești martorul tuturor acțiunilor / atitudinilor / vorbelor tale și nu ai vrea ca mai târziu să știi despre tine c-ai fost un papă lapte.

În al doilea rând, pentru a-i atăta ei că nu blufezi. Ea se va da peste cap să te dețină din nou. Nu neapărat ca iubit, ci mai ales ca tip care o dorește.

Femeile nu-s creaturi nemernice care vor să te vadă că suferi când nu reușești să fii cu ele sau când se despart, dar nu suportă să te vadă că treci peste asta cu seninătate.

În concluzie, uneori, e important să renunți.

Nu pentru a pierde ca un laș, ci pentru a câștiga ca un bărbat.

PS 1: apropo de a câștiga ca un bărbat, în ghidul acesta te învăț pas cu pas ce ai de făcut ca să-ți recâștigi iubita:

Cum să-ți recâștigi iubita – Ghidare pas cu pas (Ed. a II-a)

PS 2: dacă ai trecut printr-o despărțire dureroasă sau un divorț, ghidul acesta te repune pe picioare. Te ajută să revii în jocul seducției și te învață cum să fii cu adevărat bărbat în relație cu femeile care te atrag:

Viața după despărțire – Cum îți revii după despărțire sau divorț

 

Abonează-te prin email pentru a primi pdf-ul cu 10 lucruri pe care orice bărbat ar trebui să le știe! Trimit mail-uri zilnic. Fără SPAM, fără scheme triste.