Cum întorci pe dos mintea unei femei care nu te place

Cum întorci pe dos mintea unei femei

Atunci când te bagi în seamă cu-o tipă, reacțiile ei pot fi dintre cele mai diverse.

Sigur, teama bărbaților că femeile pe care le abordează vor reacționa cine știe cum și se vor face de râs e o teamă mult exagerată.

Foarte rar se întâmplă ca tu să abordezi o femeie și aceasta să aibă o reacție de respingere exagerată.

Totuși, pentru că mulți bărbați nu prea abordează femei de teamă că acestea îi vor pune-n situații jenante, nu prea au de unde să descopere acest adevăr – majoritatea femeilor se comportă OK când nu vor să aibă de-a face cu tine.

De altfel, dacă o tipă îți răspunde la mișto sau cu un soi de plictis, poți face câteva lucruri care să-i schimbe rapid gândurile.

De exemplu, poți să te folosești de diverse lucruri spuse-n glumă, aruncate doar de dragul provocării. Cum am făcut în cazul Luanei, o tipă pe care am cunoscut-o cu ocazia unor cursuri organizate la British Council.

Conversația cu ea am purtat-o înaintea începerii unui astfel de curs și a plecat de la faptul că aveam o temă pe care eu i-am sugerat s-o facă și pentru mine dacă tot o face și pentru ea.

În glumă, dar totuși profitam de ocazie dacă accepta.

În fine, lucrurile au curs cam așa…

Uneori, filmul bate cartea

Eu: Dacă tot faci tema pentru tine, o poți face și pentru mine. Nu e mare lucru 🙂

Luana: Poftim? De unde ai scos asta?

Eu: A fost o propunere. Dacă vrei bine, dacă nu, iarăși bine.

Luana: Fii serios, cred că glumești. Corect este să muncești în dreptul tău.

Eu: M-am gândit că-i mai ușor să facă unul dintre noi totul decât să ne întâlnim și să lucrăm împreună, să ne potrivim progamul și-așa mai departe.

Luana: Dar cine a zis că trebuie să lucrăm împreună. E o temă pe care o face fiecare acasă. Nu e nevoie să ne vedem pentru așa ceva. Nu înțeleg ce vrei.

Eu: Mereu ești așa sau îți place s-o faci pe timida?

Luana: Nu sunt foarte sociabilă de fel. În plus, sunt cum am eu chef să fiu. Nu-ți imagina că am să-ți demonstrez ție ceva.

Eu: Ar fi greu să-mi imaginez ceva-n prezența ta. Ca să-ți imaginezi, ai nevoie și de-un pic de inspirație.

Luana: Ca să-ți imaginezi, ai nevoie de niște lecturi, de niște experiențe. De niște teme făcute pe cont propriu.

Eu: În cazul meu ai dreptate. Nu am eu treabă cu cititul…

Luana: Foarte rău, nu ți-ar strica.

Eu: OK, recomandă-mi ceva fain citit de tine-n ultima vreme.

Luana: Nu am chef acum.

Eu: Păi, pe de o parte te arăți îngrijorată de nivelul meu de cultură, pe de alta-mi spui că n-ai chef. Ce-i cu superficialitatea asta? 🙂

Luana: Nu cred că trebuie să-ți dau ție explicații legate de starea mea.

Eu: Dacă vrei, te pot întreba altădată de-o recomandare. Să ai timp de gândire 🙂

Luana: Cititorul.

Eu: Ce e asta?

Luana: O carte pe care am citit-o de curând și care mi-a plăcut. E scrisă de Bernhard Schlink.

Eu: S-a făcut și film? Știi, eu prefer filmul, durează doar vreo două ore dacă-i producție americană.

Luana: Da, s-a făcut film, dar nu se poate compara cu o carte.

Eu: Îmi închipui. Filmul e mai spectaculos 🙂

Luana: Filmul e mai spectaculos doar pentru oamenii fără cultură.

Eu: De ce vorbești așa despre tine? Îmi pari o tipă citită.

După cum îți poți închipui, Luana nu avea vreo simpatie pentru mine.

Am știut asta din momentul în care ne-am văzut prima dată.

Cum am știut?

Aș vrea să-ți spun c-am observat niște microexpresii sau alte șmecherii de genul acesta. De fapt, știam asta pentru că mi-a spus-o ea direct la un moment: „Te rog să mă scutești de comentariile tale. Sunt irelevante pentru mine!”.

Ce comentariu făcusem?

Mi-am permis să spun că dacă profesorul nu cere o listă de prezență, n-are rost să se agite și să facă ea una din proprie inițiativă.

Ea a insistat că așa e corect, eu am insistat că-i tocilară și ea ea mi-a dat replica aceea cu scutitul și comentariile irelevante 🙂

În fine, faptul că era așa tensionată m-a amuzat și chiar pornită împotriva mea, evident că mi-a făcut plăcere să-i cer ceva atât de absurd și de exagerat cum a fost ideea de-a-mi face și mie tema.

Pur și simplu, a fost o metodă de-a-i provoca un moment de uimire și indignare profundă.

De ce?

Pentru că e vorba de niște emoții intense și e mult mai bine să provoci așa ceva decât să fii indiferent unei femei. Inclusiv emoțiile negative sunt mult, mult mai favorabile încercării tale de-a-i stârni interesul.

Apoi, ca reacție la refuzul ei categoric, am insinuat că încearcă de fapt să mă facă să-mi fac temele împreună cu ea.

Normal că era o aberație și că ei nu-i trecuse până în acel moment așa ceva prin minte. Totuși, când i-am spus asta, nu doar că am enervat-o, dar i-am și pus în minte această posibilitate.

Mai mult, i-am „desenat-o” ca și când era o dorință de-a ei, dorință la care eu, evident, mă opuneam.

În fine, imediat după, ca să-i tai din elanul nervilor, am întrebat-o dacă are acea atitudine mereu. Aproape că nu contează la ce atitudine m-aș fi referit, e genul de înterbare – constatare care o face pe o femeie să treacă dintr-o zonă a reacțiilor agresive într-una ceva mai defensivă.

Defensiv nu-nseamnă doar o încercare de-a se apăra, dar și o încercare de-a-l convinge pe „acuzator” că lucrurile nu stau așa.

Adică, obții un fel de înmuiere a atitudinii sale atât cât să rămână-n vorbă cu tine pentru a-ți schimba părerea.

Poți crede că o tipă care nu te suportă nu va sta la discuții, dar aici nu e vorba de cât mă plăcea pe mine, ci de cât de mult se plăcea pe ea.

Avea de gând să accepte că ea însăși este altfel decât perfectă? Fie chiar și-n ochii unui individ de genul meu? 🙂

Sigur că nu. Femeile au la rândul lor o nemăsurată vanitate în foarte multe situații. E păcat să nu exploatezi această trăsătură perfect umană.

Prin urmare, am continuat spunând că-i lipsește imaginația. A fost o altă lovitură la feminitatea ei, motiv pentru care m-a acuzat că-s un individ lipsit de cultură.

Mi-a plăcut asta foarte mult. Nimic nu se compară c-un atac la persoană venit din partea unei femei. Așa cum ți-am spus, reacțiile acestea sunt produsul unor emoții. În acest stadiu al interacțiunii, emoțiile sunt bune indiferent dacă-s pozitive sau negative.

Așa că n-am făcut altceva decât să-i fur un pic din plăcerea acuzei spunându-i că nu-mi place să citesc, că pefer filmele.

Vezi tu, când cineva te face prost și tu spui senin că ești prost, respectivul nu mai se poate bucura de jignirea pe care încercat s-o arunce spre tine.

Bucuria lui se bazează pe o reacție ofticată din partea ta. Dacă tu nu te apuci să spui că nu ești prost sau nu încerci la rândul tău să jignești, plăcerea respectivului moare-n fașă. Trist 🙂

Sigur, un efect aparte îl obții când se dovedește ușor contrariul a ceea ce respectiva spune despre tine. Adică deși ea m-a făcut lipsit de cultură și eu am aprobat-o, faptul că totuși s-a dovedit c-am citit cartea respectivă (ți-o recomand) i-a provocat un nou sentiment contradictoriu.

Este ceea ce simți când vezi lucrurile într-un fel și se dovedesc altfel. Într-un email viitor, te voi învăța cum să folosești mai pe îndelete această tehnică.

Cum au continuat lucrurile?

Acuz-o că te place, chiar dacă ei nu i-a trecut asta prin minte. Încă…

Luana: Tu numai întrebări de acestea ai? Nu mă refeream la mine, dar se pare că tu te prinzi foarte greu de lucrurile evidente. Sau doar faci un mișto de proastă calitate.

Eu: Nu fac mișto, întrebările sunt foarte importante în discuția cu o femeie. Dacă ai fi văzut filmul, ai fi remarcat cât de bună a fost alegerea personajului feminin principal, Hanna. Când citești cartea, ți-o poți imagina în fel și chip, dar eu mi-am imaginat-o destul de aproape de felul în care și-a imaginat-o regizorul.

Luana: Deci ai citit cartea…

Eu: Sau doar am văzut filmul și-o fac pe deșteptul.

Luana: Serios, ai citit-o sau nu?

Eu: Da, am citit-o. Sunt un om de cultură acum? Miștoul meu e de bună calitate?

Luana: Nu 🙂

Eu: Ce-a fost asta?

Luana: La ce te referi?

Eu: La faptul c-ai zâmbit. Asta e o manifestare periculoasă. E ca și cum te-ai simți bine când ai de-a face cu unul ca mine.

Luana: Zâmbesc din când în când 🙂

Eu: Uite, ai făcut-o din nou! Dacă n-ai fi tu, aș crede că deja te dai la mine.

Luana: Eu nu mă dau la nimeni.

Eu: Serios? Asta face lucrurile să devină foarte dificile.

Luana: Da, sunt convinsă.

Eu: Vorbesc serios.

Luana: În ce sens vor fi dificile?

Eu: Nici eu nu mă dau la nimeni.

Luana: Foarte bine. Și de ce-ar face asta lucrurile dificile?

Eu: Pentru că va fi destul de ciudat să stăm de vorbă fără ca tu să-ncerci să mă săruți la un moment dat 🙂

Luana: :))) Nu, mulțumesc. Nu am de gând așa ceva.

Eu: Asta și spuneam. Va fi ciudat. Chiar am fost convins că o vei face.

Luana: Ce să fac? Să te sărut?

Eu: Da. Am fost convins de câteva ori că te vei repezi s-o faci 🙂

Luana: Doamne, de unde scoți nebuniile astea?!

Eu: Iartă-mă, am o imaginație bogată. Citesc mult, mă uit rar la filme 🙂

Luana: :))) Da, așa se pare! Sau citești puțin și te uiți la filme nepotrivite.

Eu: Cum arată un film nepotrivit în opinia ta?

Luana: Filmele nepotrivite sunt cele care își bat joc de cărți. Regizorul ori nu înțelege ce-a vrut autorul să transmită sau nu are bugetul necesar să pună în scenă povestea respectivă. Se lăcomesc să facă bani și uită esențialul.

Eu: Da, înțeleg. De asta regizorii de filme porno sunt cei mai buni profesioniști. Ei respectă întotdeauna povestea, nu ești vreodată dezamăgit.

Luana: Da, nu m-am gândit la așa ceva. Vorbeam de lucruri serioase.

Eu: Adică filmele porno nu sunt serioase.

Luana: Cred că tu nu ești serios vorbind despre așa ceva.

Eu: Deci o industrie de sute de miliarde de dolari, care atrage miliarde de oameni este ceva de neluat în seamă, ceva neserios.

Luana: Faptul că e ceva popular, nu-nseamnă că e ceva serios. Da, e o industrie performantă, dar nu e în raza mea de interes.

Eu: Îmi dau seama. Tu preferi literatura erotică, nu filmele 🙂

Luana: Am impresia că nu pot spune nimic fără să-mi interpretezi vorbele.

Eu: E doar o impresie, cum a fost și-a mea apropo de faptul că ai fi gata să mă săruți.

Luana: Da, sigur 🙂

Eu: Ai recunoaște?

Luana: Ce să recunosc?

Eu: În caz că ai fost gata să mă săruți, ai recunoaște?

Luana: Dar nu a fost cazul de așa ceva 🙂

Eu: Deci n-ai recunoaște. OK, respect minciunile sincere.

Luana: Am spus că n-am ce reunoaște, nu am mințit cu nimic. Eu nu mint.

Eu: Cum nu minți?

Luana: Simplu, nu mă apuc să inventez lucruri ca alții.

Eu: Păi, ce-am inventat eu?

Luana: Spuneam în general, dar pot să mă refer și la tine. Ai mințit că n-ai citit cartea aceea.

Eu: Și tu ai mințit grav într-o privință.

Luana: Nu cred.

Eu: Și minți în continuare, dar e treaba ta.

Luana: Cu ce mint eu?

Eu: Te comporți ca și când nu ți-ar plăcea de mine, dar în realitate, mă placi.

Luana: Ce concluzie! :))) Cum ai ajuns la ea?

Eu: Păi, gândește-te un pic… Când ai petrecut ultima oară atâta timp cu un bărbat care nu-ți place fără să fii obligată în vreun fel să faci așa ceva? 🙂

Luana: Am fost doar amabilă 🙂

Eu: Serios? Parcă ziceai mai devreme că nu ești foarte sociabilă de fel.

Luana: Astăzi am decis să fiu mai sociabilă decât de obicei.

Eu: Fără ca asta să aibă vreo legătură cu mine, nu?

Luana: Fără 🙂

Eu: OK, eu mă duc în banca mea. Să mă anunți dacă astăzi decizi nu doar să fii amabilă, dar să ți se și facă dor de mine. Aștept un mesaj nevinovat din partea ta.

Luana: :))) Dacă mi se face, nu e nevoie să anunț.

Eu: Parcă tu erai sinceră, genul de tipă care nu se ascunde.

Luana: Vezi-ți de treabă, nu mi se face dor de indivizi insuportabili 🙂

Ce am făcut aici?

În primul rând, am insinuat din nou că mă place când am spus că m-așteptam să mă sărute din proprie inițiativă. Categoric o nouă aberație care nu-i trecuse ei prin minte, dar pe care tocmai i-am sădit-o în acel moment.

Discuția despre filmele pentru adulți a fost doar de dragul aducerii în prim plan a unui subiect sexual inconfortabil pentru ea și lejer pentru mine.

De ce?

Pentru ca interacțiunea noastră să aibă nuanțe sexuale fără să fac chestii triste gen complimente sau limbaj din categoria „ce ți-aș face de te-aș prinde”.

De asemenea, am plimbat-o cu vorba într-o zonă stârnitoare pentru femei – tendința acestora de-a-și ascunde unele emoții / sentimente.

Nu sunt tâmpit să cred că s-a-ndrăgostit de mine-n câteva minute, dar în mod evident începuse să-i facă plăcere să se împungă cu mine.

La final, când am văzut că am reușit să-i stârnesc interesul, m-am retras. Adică i-am oferit plăcerea de-a nu fi primit suficient din mine.

Puteam să rămân la vorbă, dar asta ar fi însemnat să-i dau ceea ce voia în acel moment. Or ca bărbat, tu decizi când oferi, nu ea decide când primește.

Spun asta metaforic, nu o lua add literam că se ajunge la viol.

După cum vezi, discuția se încheie cu ea spunând să-mi văd de treabă + precizarea că nu i se face dor de indivizii insuportabili.

Aceasta este o situație clasică în care o femeie spune ceva din cuvinte și altceva din atitudine. Din limbajul corpului, din schimbarea totală de mimică față de momentul în care am început să vorbim, era evident că-i făcea plăcere să aibă de-a face cu mine.

Bine, eu am și avantajul de-a ști ce s-a petrecut ulterior, de asta mă pot da deștept până la capăt.

Ce nu trebuie tu să pierzi din vedere este faptul că nu toate femeile au o lejeritate deosebită de-a intra în astfel de discuții și de-a arăta rapid că te plac sau nu.

În cazul de față, discuția se purta într-o sală de curs. Deși nu erau alte persoane care să asiste activ la discuția noastră, cred că majoritatea ascultau sub o formă sau alta.

Cum să o cucerești din prima - Copertă ghid

De ce contează asta?

Pentru că din perspectivă culturală, există un soi de presiune asupra femeilor când vorbesc cu bărbații.

Dacă cedează prea ușor, vor fi considerate curve. De parcă nu ar fi suficientă teama lor că sunt judecate de cei din jur, inclusiv ele pot avea sentimentul acesta față de ele însele.

Prin urmare, ai un pic de răbdare și nu te îmbufna dacă tipa cu care vorbești se dă peste cap să te ironizeze, să-ți dea peste nas.

Face parte din joc.

În ghidul acesta vei găsi mai multe exemple de acest gen care te învață cum să duci discuțiile cu tipele care nu se arată interesate în primă fază de tine sau care par să aibă o plăcere aparte de-a te lua la mișto 🙂

Prin urmare, nu mai pierde vremea și ia-ți ghidul chiar acum:

Întâlnirile – Cum să o cucerești din prima

 

Abonează-te prin email pentru a primi pdf-ul cu 10 lucruri pe care orice bărbat ar trebui să le știe! Trimit mail-uri zilnic. Fără SPAM, fără scheme triste.