Dacă ai trecut vreodată printr-o despărțire, probabil ai observat fenomenul.
Femeile au obiceiul să rescrie trecutul.
Adică să spună că lucrurile n-au fost cum crezi tu c-au fost.
Că au fost diferite.
Dacă ea se desparte de tine, va rescrie istoria relației voastre astfel încât să pară că ea a fost o eroină c-a stat cu tine.
Că tu ai fost în fel și chip.
Și că ea a fost o victimă.
Noroc că, într-un final, și-a dat seama cum stau lucrurile.
Și că a pus piciorul în prag.
În ultimii ani, o grămadă de bărbați mi-au scris despre aceste fenomen.
Situația este mereu cam aceeași.
După relații de lungă durată, care de obicei implică căsătorie, copiii, o viață dusă împreună, brusc soția sau iubita își schimbă atitudinea.
În unele cazuri, femeia spune clar că nu mai se simte atrasă de bărbat.
Sau că nu-l mai iubește.
Sau că nu-și mai dorește relația și ar vrea să divorțeze / să se despartă.
În alte cazuri, ea nu spune nimic de genul acesta, dar comportamentul și atitudinile ei înseamnă o pierdere totală de interes față de relație.
Acum niște ani, am văzut un film al cărui nume nu reușesc să mi-l mai amintesc.
Era vorba despre relația unor tineri cu niște concepții moderne despre viață.
La un moment dat, el o înșeală, iar ea cere sfatul unui cuplu în vârstă în legătura cu decizia pe care ar trebui să o ia.
Bătranul își cheamă soția alături de el și-i povestesc împreună fetei un lucru surprinzător.
Înainte ca relația lor sa atingă aproape 70 de ani, au fost tineri și au greșit.
El a călcat strâmb, iar ea l-a iertat.
Obișnuiesc să scriu des despre cât de important este ca un bărbat să inspire respect femeilor care-l atrag.
Nu insist asupra acestui aspect pentru că am văzut de prea multe ori A Bronx Tale când eram puștan, ci pentru că există o legătură importantă între capacitatea unui bărbat de-a stârni respect și capacitatea acestuia de-a deveni atractiv în ochii unei femei.
Această legătură este evidentă în foarte multe momente ale interacțiunii cu o fată.
De exemplu, atunci când femeia de lângă tine remarcă pentru prima dată că tu ești altfel în fapte și atitudini decât majoritatea flăcăilor pe care i-a întâlnit.
De-asemenea, devine evidentă atunci când ea își pierde interesul pentru tine sau când îți spune că are nevoie de o pauză etc.
În situațiile de genul acesta, respectul ori este, ori lipsește.
Adică este de obicei prezent la rădăcina percețiilor ei când se simte atrasă de tine și lipsește de obicei din tablou atunci când îți propune să opriți relația sau interacțiunea.
Unul dintre cele mai importante atribute ale masculinității este puterea.
Puterea se definește-n general drept capacitatea unui individ de-a-i supune pe ceilalți voinței sale.
În cazul interacțiunii cu femeile, puterea unui bărbat se manifestă sub diverse forme, dar nu presupune obligarea partenerei la ceva (cu excepția jocurilor sexuale, logic).
Din contră, puterea bărbatului este orientată spre propria persoană și este cel mai des identificată sub forma tăriei mentale. E vorba de acea capacitatea de-a avea emoții, dar în același timp de-a ți le ține sub control.
De-a fi tentat să faci lucrurile într-un fel, dar totuși să le faci conform unor principii masculine.
Puterea unui bărbat nu are legătură cu chestiuni fizice, deși întotdeauna e de dorit să fii puternic fizic. Niciun bărbat n-a constat vreodată că e ceva rău în a avea forță fizică.
Totuși, puterea ține mai ales de mental.
Forma supremă de respect pentru o femeie este să te porți ca un bărbat în relație cu ea.
Când te porți ca un bărbat, automat ai genul de comportament masculin care le încântă pe femei și le oferă posibilitatea de-a se simți respectate.
Natura lor feminină este respectată tocmai pentru că interacționează cu un bărbat care se poartă ca un bărbat.
Când deviezi de la linia masculinității, automat comportamentul tău va deveni unul care nu-i mai respectă feminitatea.
Prin urmare, ce fel de respect mai este acela care nu ține cont de natura profundă a unei femei?
Când ea se desparte de tine, speranța chiar moare ultima.
Adică tu speri ca ea să se răzgândească.
Sau te gândești să o recucerești luptând pentru ea.
Dacă femeia care te-a părăsit este la rândul ei un pic speriată de ceea ce a făcut, e posibil ca chiar ea să fie cea care-ți alimentează aceste speranțe.
Cum o face?
Depinde de la femeie la femeie.
Unele îți arată că suferă la rândul lor și fac trimiteri la momentele speciale pe care le-ați trăit împreună.
Altele se panichează la gândul că după despărțire tu ai putea ajunge cu o tipă mai faină decât ele, iar ele cu un flăcău mai nefain decât tine.
Pot fi multe variații, dar contează mai puțin.
Ce contează cel mai mult este că speranțele tale n-ar trebui să se bazeze pe ce semnale vin dinspre ea, ci pe ceea ce poți face tu concret.
De exemplu…
Îți place de ea, ați avut tot felul de interacțiuni, dar de la un timp parcă s-a schimbat ceva.
De exemplu, vorbiți doar dacă o cauți tu.
Ieșiți în oraș foarte rar, după nenumărate încercări de-ale tale de-a o convinge și nenumărate refuzuri ale ei motivate de tot felul de probleme – mult de muncă, răceli groaznice, evenimente în familie etc.
Uneori, o suni și nu-ți răspunde până a doua zi.
Obiceiul de-a schimba mesaje-n timpul zilei sau seara aproape că a dispărut total.
Știi că ceva nu e-n regulă, dar speri să se schimbe ceva. Mai mult, pentru că te afecteză situația, începi să pui întrebări.
Și când pui întrebări, se-ntâmplă invariabil ceva…
Dacă citești literatură motivațională sau doar vagabondezi non stop pe online, probabil c-ai văzut suficient mesaje de acest gen…
Nu renunța niciodată!
Eventual, ca să sune mai cool, „never give up!”.
Glumesc, nu e nimic cool în a folosi englezisme când limba română-ți oferă echivalente naturale ale unor expresii de acest tip.
În fine, când vine vorba de interacțiuni cu femei care te atrag sau de care ești de-a dreptul îndrăgostit pot să apară situații în care renunțarea este una dintre opțiuni.
Totuși, nu e vorba de renunțare care te face un învins.
Din contră, e genul de renunțare care te face bărbat atât în ochii tăi, cât și-n ai ei.
Ceva din ceea ce ai făcut sau din ceea ce ai spus a supărat-o sau a enervat-o.
Prin urmare, te afli în postura de-a-ți cere scuze.
Sau te afli în postura de-a nu-ți cere scuze.
Depinde de situație.
De altfel, primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să știi când este cazul să-ți ceri scuze și când este cazul să nu-ți ceri scuze.
Apoi, după ce știi dacă e cazul sau nu să-ți ceri scuze, e bine să știi și cum să o faci.