
Doi țigani care se cam iubeau erau cu mine-n compartiment.
Ea arăta bine, iar el părea că se pricepe la ce face.
Aveau până-n 25 ani, cred.
Cum șușoteau ei acolo drăgăstos, brusc el zice tare, răstit:
„Hai, fă!”
Ea, politicoasă, îi răspunde:
„Vorbește încet, că ne aude lumea. Nu pot, pe cuvânt că nu pot!”.
El s-a ridicat de pe canapeaua aia de vagon clasic și a ieșit pe hol.
Și-a aprins o țigară și a început să fumeze uitându-se pe geam.