Home Blog Cum să fii bărbat indiferent de felul în care arăți sau cucul pe care-l ai

Cum să fii bărbat indiferent de felul în care arăți sau cucul pe care-l ai

Cum să fii atractiv chiar dacă nu arăți bine fizicEram toți.

Absolut toți prietenii care ne jucam în spatele blocului.

Ne-am scos fiecare cucu afară și după ce ne-am privit încă o dată propria dotare, am început să ne uităm comparativ la cei din jur.

Aveam vreo 10 ani și vorbeam serios despre pulă, deși realitatea ne contrazicea din toate puterile.

Oricum, nu existau diferențe sesizabile, așa că am trecut la lucruri cu adevărat serioase – care se poate pișuli mai sus pe peretele blocului.

Din păcate, nici măcar această-ntrecere nu a avut un câștigător clar pentru că mama Ancăi, o tipă care locuia la etajul 1 chiar în acel bloc, ne-a găsit în acea împrejurare profund heterosexuală și a strigat amuzată:

„Opa… ce faceți aici?!”

A naibii treabă, unul n-a stat să explice.

Am fugit și am trăit pentru prima dată sentimentul rușinii oarecum sexuale față de-o femeie.

De fapt, față de două femei pentru că din discuțiile ulterioare, rezulta clar că mama Ancăi îi va spune Ancăi ce a văzut și Anca ne va umili cu prima ocazie.

Anca n-a râs niciodată, iar peste ani, unul dintre noi a avut ocazia să constate că obișnuia să facă alte lucruri în prezența dotărilor sexuale.

Cel mai gol cuc posibil

În fine, tot peste ani, eram din nou toți.

Toți băieții din clasă, aliniați goi pușcă-n fața unei femei care trecea ceva-ntr-un caiet și a unui bărbat care răcnea din când în când amenințări penibile:

„Bă, o să ajungi să faci armata la Satu Mare!”.

Sincer, eu aș fi vrut să fac armata la Satu Mare. Întotdeauna mi-am dorit să merg în zone neobișnuite, cât mai departe de locurile în care s-ar duce oamenii în mod firesc.

Eram însă încă la liceu și treceam alături de colegii mei prin procedura „recrutării”.

În acele vremuri, puștii de liceu dădeau un test psihologic și erau examinați fizic înainte să facă lunile obligatorii de armată de după terminarea a 12 clase sau a facultății.

Cu o seară înainte de eveniment, discutasem între noi despre cum vor fi lucrurile și despre ce vom face.

Știam deja că vom fi goi în fața unei medic femeie, iar asta ne-a făcut să dezbatem intens cum ne vom comporta în acele momente.

Auzisem despre legende din anii trecuți – cică unul stătuse-n fața femeii fără să-și acopere rușinat dotarea, iar ea l-a oprit după examinare să-i facă sex oral.

Acum îmi permit să numesc asta legendă, dar atunci, în acele condiții hormonale speciale, varianta ni se părea destul de posibilă.

În dimineața evenimentului, am vorbit din nou despre ideea de-a nu ne acoperi pula cu mâinile în fața doamnei doctor, dar am simțit o ușoară îndoiala în glasurile noastre.

De la înțelgerea conform căreia urma să stăm cu mâinile în șolduri, “ca și când am fi pe marginea lacului, la pescuit”, am ajuns la ceva de genul „bă, eu stau fără mâini în fața pulii, dar cât număr până la 3, atât!”.

Știu, penibil.

Ne-am dezbrăcat pe holul din fața camerei în care urma să fim aliniați și cântăriți.

Alături de noi, erau băieți și de la alte clase din liceu, așa că am devenit o îngrămădeală de adolescenți goi.

M-am uitat în jur și am văzut ceea ce văd încă în viața de zi cu zi sub diverse alte forme – bărbați care-și ascundeau masculinitatea, care se cocoșau pentru a deveni mai puțin vizibili, care ar fi dat orice numai să nu fie acolo.

În mare, probabil reacția obișnuit complexată a celor mai mulți adolescenți.

În acele momente însă,  brusc, mi-a venit în minte ceea ce bunicul meu îmi spusese de nenumărate ori.

Spre deosebire de bunicii altora, al meu a avut mereu niște apucături aparte și un mod diferit de-a interacționa cu mine.

La un moment dat, mi-a spus cât de nociv este pentru un bărbat să se masturbeze în exces:

„Când faci laba, te înjumătățești ca bărbat. Ce jumătate, te duci la sfert! Ăia care fac laba se rușinează de cum arată și n-au curaj să vorbească cu o femeie. Dacă nu mai poți, fă-o, dar nu chiar așa, toată ziua”.

Le-am spus asta prietenilor mei și ceva s-a schimbat brusc în noi… Cred că nu voiam să fim lăbari în ochii celorlalți.

Am intrat în a treia serie de liceeni și niciunul dintre noi nu și-a acoperit dotarea.

Am stat drepți, aproape ca naționala de rugby la imn, mai puțin ținerea aceea pe după umeri 🙂

Doamna doctor a sesizat instant situația în ciuda faptului că se afla la a 3-a sau poate chiar la 4-a tinerețe și a zâmbit.

Am zâmbit și noi, ca niște maimuțoi și cam asta a fost.

Sigur, femeia poate c-a zâmbit tocmai pentru că eram caraghioși în atitudinea noastră sau poate doar pentru că i-a plăcut atitudinea noastră.

În orice caz, povestea a căpătat ulterior tot felul de aspecte suplimentare pe care le-am inventat fiecare dintre noi.

Adică, ne spuneam unii altora nu doar c-a zâmbit, dar și-a umezit buzele.

Nu doar c-a zâmbit și și-a umezit buzele, dar a început să se joace cu părul.

Nu doar că s-a jucat cu părul, dar ne-a citit numele într-un mod așa, sexual.

Nu doar că ne-a spus numele în mod sexual, dar dacă nu era de față acel subofițer isteric, sigur s-ar fi ocupat de fiecare dintre noi… bla-bla, bla-blum.

Da, am mințit mult ulterior în legătură cu felul în care s-au desfășurat lucrurile și am stârnit o grămadă de invidii printre ceilalți liceeni.

Ceva însă a rămas adevărat: toți am stat goi în fața unei femei, fie ea și-n pragul pensionării și nu am făcut gestul clasic al celorlalți, de-a ne acoperi cucul cu palmele.

Poate-n general eram niște puști labagii, dar în acele momente, ne-am simțit ca niște bărbați, ne-am purtat ca niște bărbați și am fost bărbați.

Nu te autocastra, fii bărbat în relație cu corpul tău

Au trecut mulți ani de atunci, dar totul îmi revine limpede-n minte.

Nu doar pentru că am o memorie excepțională când vine vorba de detalii sau pentru că am discutat experiența din nou acum ceva vreme cu prietenii mei, ci mai ales pentru că văd în jur o grămadă de bărbați care se rușinează cu propriile lor corpuri.

Văd asta în atitudinile lor, în postura lor, în mersul lor, în gesturile lor, în reacțiile lor.

Văd asta indiferent că bărbații respectivi sunt îmbrăcați, pe stradă sau dezbrăcați,  în vestiarul unei săli de fitness, la piscină sau la plajă.

E o mare eroare și o mare autocastrare.

Știu că nu e ușor, știu că media (filmele, TV-ul etc.) te fac să te gândești că dacă nu ai o înfățișare perfectă și o dotare impresionantă, ceva e-n neregulă cu tine.

Uneori, într-adevăr, ceva e-n neregulă cu tine.

De exemplu, dacă ești gras pentru că mănânci ca porcul, atunci asta e-n neregulă.

Totuși, aproape sigur nu arăți atât de aiurea pe cât îți închipui c-ai arăta.

Dacă însă atitudinea ta este cea a unui tip complexat, rușinat de felu-n care arată, automat vei pierde posibilitatea de-a creea unul dintre cele mai stârnitoare “momente” pentru o femeie.

Concret, e vorba de acel scurtcircuit provoat de diferența dintre felu-n care arăți și felu-n care te porți.

Ca să înțelegi mai bine despre ce e vorba, ar trebui să urmărești o scenă aparte din filmul Vrăjitoarele din Eastwick.

Nu știu dacă știi scena, dar categoric ar trebui s-o vezi.

De fapt, s-o vezi și s-o revezi.

E puțin important dacă ești heterosexual și nu te interesează bărbații semi dezgoliți, scena asta chiar trebuie să o vezi de câteva ori.

În Vrăjitoarele din Eastwck, Jack Nicholson stă la un moment dat lățit într-un pat și afișează ceea ce ar putea să pară una dintre cele mai dezgustătoare prezențe fizice posibile.

Și totuși, ceva din atitudinea sa schimbă destul de mult percepția aceasta.

Nu-l face pe Jack Nicholson să pară un Brad Pitt, dar categoric taie mult din senzația că ai privit ceva profund dezgustător, iar petru unele femei atitudinea-n cauză produce chiar mici “scurtcircuite” de logică vizuală.

Și de simțire.

Spre deosebire de noi, femeile sunt mai puțin obsedate de perfecțiunea fizică a partenerului.

Anumite tipuri de atitudine manifestate de bărbați pot fi atât de stârnitoare pentru femei încât fizicul lor devine dacă nu sexy, măcar acceptabil sau de băgat în ecuația seducției.

Acum, am mai vorbit de multe ori despre faptul că felul în care arăți și banii pe care ai pot conta, dar că nu-s chestiuni decisive.

Chiar poți face eforturi concrete să arăți mai bine fizic și poți face lucruri pentru a-ți pune genul de ordine-n viață care duce, în final, inclusiv la câștiguri financiare bune.

Îți recomand să faci ambele lucruri, dar îți pot spune că cel mai rapid lucru pe care-l poți face este să-ți schimbi atitudinea.

Nu tu trebuie să-ți accepți corpul, trebuie să-i accepți pe cei din jur

Există o zicere izvorâtă parcă din semi terapiile vehiculate prin filmele americane care spune că trebuie să-ți accepți propriul corp.

Nu știu cum îți sună ție, dar mie-mi sună aiurea cu draci.

Din start, se pleacă de la ideea că ai un corp în neregulă și că trebuie să-i accepți defectele.

În realitate, majoritatea oamenilor au comportamente și atitudini în neregulă.

Corpurile lor pot fi, uneori, efectul acestor comportamente și atitudini în neregulă.

De exemplu, dacă-n mod frecvent mănânci mai multe calorii decât ai nevoie și ești dat peste cap din punct metabolic, destul de probabil arăți ca un dulap cu ușile larg deschise.

Sau dacă ai impresia că ar trebui să arăți fizic măcar ca Brad Pitt în Snatch, dar nu reușești asta, atunci e destul de probabil ca postura corpului tău să fie în acord cu “lipsa ta de succes fizic”.

În realitate, nu trebuie să-ți accepți corpul.

Ceea ce trebuie tu să faci este să accepți ca cei din jur să te vadă așa cum ești din punct de vedere fizic.

Nu-ți spun aici vrăjeli de genul “trebuie să fii frumos pe dinăuntru” pentru că nu mă pricep să-ți exprim poetic lucruri simple, evidente.

Ca bărbat, ești dat naibii de norocos.

Felul în care ești “pe dinăuntru”, adică tipul de personalitate, tipul de atitudine pe care-l ai în interacțiune cu tine însuți și cu cei din jur, faptele tale, reacțiile tale sunt suficiente să te deseneze inclusiv fizic mai arătos decât ai fi la o primă vedere.

Prin urmare, nu mai te purta de parcă excesul de grăsime abdominală ar fi cine știe ce secret pe care trebuie să-l ții ascuns privirii celor din jur cu orice preț.

Când e cazul să te dezbraci, dezbracă-te și plimbă-te-n cucu gol ca și când bălăngănirea sexului ar fi la fel de firească precum respirația.

Nu vorbesc aici despre a fi un gras dizgrațios cu orice preț, ci doar de-a nu fi un gras dizgrațios care se cocoșează de rușinea propriului corp.

Dormi gol, plimbă-te gol, nu ezita când e vorba de-a te dezbrăca, nu te acoperi cu prosopul când ești în vestiarul unei săli de fitness… Uită-te la Jack Nicholson și gândește-te că nu felu-n care arăți este decisiv în relație cu femeile.

PS: dacă vrei să faci mai multe pentru tine în această privință, mult mai multe, ia-ți ghidul de atitudine masculină – Stai drept!

Vei găsi acolo unele dintre cele mai bune ponturi ale mele, multe dintre ele “inventate” de mine sau învățate de la omul căruia îi datorez baza cunoașterii mele.

Ghidul acesta este special dintr-o grămadă de motive și  te va face să te porți ca un bărbat chiar și atunci când ești tentat să te porți ca un lăbar trist:

Stai drept! – Ghid de Atitudine Masculină

Abonează-te prin email și primești ponturi la care doar abonații au acces! Trimit mail-uri zilnic. Fără SPAM, fără labe triste.