Lucrurile acestea se întâmplă.
Simplu fapt că nu mai ești cu o anume fată sau cu o anume femeie nu înseamnă că respectiva a dispărut de pe fața pământului.
Amândoi existați în continuare după ce relația voastră s-a terminat, așa că e posibil să vă revedeți în tot felul de contexte.
Cum te porți în aceste situații?
Depinde de mai mulți factori…
Doi țigani care se cam iubeau erau cu mine-n compartiment.
Ea arăta bine, iar el părea că se pricepe la ce face.
Aveau până-n 25 ani, cred.
Cum șușoteau ei acolo drăgăstos, brusc el zice tare, răstit:
„Hai, fă!”
Ea, politicoasă, îi răspunde:
„Vorbește încet, că ne aude lumea. Nu pot, pe cuvânt că nu pot!”.
El s-a ridicat de pe canapeaua aia de vagon clasic și a ieșit pe hol.
Și-a aprins o țigară și a început să fumeze uitându-se pe geam.
Povestea este simplă, posibil să o știi deja.
Site-ul unui tabloid a publicat un filmuleț în care Marica discută cu un flăcău despre faptul că-i furtea nevasta.
Scena se petrece într-un hotel clujean, Marica e acoperit de-un prospo de baie, flăcăul filmează, iar nevasta tipului stă ascunsă-n cameră.
În fine, n-am văzut mai mult de 20 secunde din filmuleț, dar am citit articolul care rezuma despre ce-i vorba și încă un articol care dădea niște detalii suplimentare.
Două lucruri merită să le reții rapid ca bărbat:
Uite o situație care poate fi o problemă.
Sau nu.
Depinde cum procedezi.
În fine, asta spune un cititor:
„Noroc, Alex !
Ce părere ai ca femeia să nu treacă pe numele bărbatului, ci ori să păstreze numelei ei ori să fie ambele nume alăturate, al bărbatului și al ei?
Concret, într-o discuţie îmi spune că ea nu va lua niciodată numele bărbatului fiindcă numelei ei are o importanţă mare, a făcut multe, vrea să fie independentă.
Crede că luarea numelui e oarecum o satisfacere a noastră, a bărbaţilor, că ne aparţin.
Cum se poate proceda?
Mersi și numai bine!”.
Bun, înainte de orice, un lucru important: acea discuție în care ea a făcut acele afirmații, a fost deschisă de tine sau de ea?
După textul trecut, în care vorbeam despre cum să reacționezi când o femeie te amână cu scuze penibile, au apărut diverse reacții.
Unii dintre cititori spun așa:
„Să zicem că îi răspund așa cum spui tu și apoi nu o mai caut. Și dacă nu mă mai caută nici ea?”
Înainte să-ți răspund la această întrebare, sunt necesare două precizări.
În primul rând, ceva-mi spune că niciodată n-ai avut curajul de-a reacționa așa în relație cu o femeie, indiferent cât de lipsită de respect a fost ea.
Chiar dacă reacția prezentată acolo nu implică niciun fel de atitudine jignitoare la adresa unei femei, ci doar o atitudine care arată respect de sine, majoritatea bărbaților nu au curajul firesc de-a face asta.
De unde știu că n-ai făcut vreodată asta?
Din întrebare.
Când o femeie te refuză, destul de probabil e ceva ce nu i-a plăcut la tine.
Uneori, e o chestiune minoră, neimportantă.
Alteori, sunt o grămadă de lucruri care au făcut-o să te refuze.
Orice s-ar întâmpla, poți profita de refuzul ei ca să schimbi ceva.
Unul dintre cele mai importante atribute ale masculinității este puterea.
Puterea se definește-n general drept capacitatea unui individ de-a-i supune pe ceilalți voinței sale.
În cazul interacțiunii cu femeile, puterea unui bărbat se manifestă sub diverse forme, dar nu presupune obligarea partenerei la ceva (cu excepția jocurilor sexuale, logic).
Din contră, puterea bărbatului este orientată spre propria persoană și este cel mai des identificată sub forma tăriei mentale. E vorba de acea capacitatea de-a avea emoții, dar în același timp de-a ți le ține sub control.
De-a fi tentat să faci lucrurile într-un fel, dar totuși să le faci conform unor principii masculine.
Puterea unui bărbat nu are legătură cu chestiuni fizice.
Nimic nu se compară cu întrebările de la cititori…
După ce am scris acest text, am primit tot felul de reacții, inclusiv una legată de-o nelămurire foarte interesantă.
Înțeleg ce zici și sunt de acord, dar dacă tipa respectivă se reîntoarce la unul care a făcut eforturi pentru a o aduce înapoi. Știi tu, gesturi de alea de milog – îi cumpără flori,îi zice că s-a schimbat). Nu are sens ceea ce face.Cum vezi tu scenariul ăsta? Merci anticipat. (Florin)
Înainte de orice, simplu fapt că-i cumperi flori unei femei nu înseamnă că ești milog.
Contează contextul, contează atitudinea generală.
De exemplu, categoric ești milog dacă abia ai cunoscut o tipă și te prezinți cu flori la a doua sau a treia întâlnire. Nu ești vreun romantic, ești doar un tip lipsit de imaginație care vrea să o anunțe că el însuși este insuficient pentru ea, așa că trebuie să ofere diverse atenții ca să conteze.
Era-n ziua examenului pentru permis.
Mi-aduc aminte c-a trebuit să mă trezesc foarte dimineață și să mă văd cu instructorul cu două ore-nainte, pentru o ultima ședința de-ncălzire.
Îmi spusese că mai vine un tip pe nume Adrian. Respectivul n-avea examen, dar instructorul voai să-i înghesuie un pic de practică în timp ce eu aș fi așteptat să-mi vină rândul la traseu.
Nicio problema, nu mă-ncurca.
La finalul orei mele, l-am luat pe Adrian dintr-o stație de tramvai. A urcat el la volan și, din acel moment, am văzut în față ochilor un exemplu clasic de bărbat transformat în sac de box.
Oamenii se gândesc la încrederea pe care o acordă ca la un fel de investiție pe care o fac în persoanele din jur, cu care interacționează.
De exemplu, dacă alegi să spui ceva intim cuiva, automat se poate spune că ai acordat încrederea ta acelei persoane și ai făcut un soi de investiție emoțională în acea persoană.
Dacă ulterior se dovedește că persoana în cauză nu a fost de încredere, adică n-a respectat diverse aspecte ale interacțiunii voastre, atunci se spune că ți-a pierdut încrederea.
Ce nu se spune este că de multe ori tu ești cel care-și pierde de fapt încrederea, nu persoana care te-a dezamăgit.
Asta mai ales dacă investiția pe care ai făcut-o-n acea interacțiune a fost una majoră.
Unde vreau să ajung?
La interacțiunile pe care tu le vei avea de-a lungul vieții cu diverse femei.