Când o femeie refuză să ia numele tău la căsătorie, aproape sigur nu te iubește. Prin urmare, ori schimbi situația, ori refuzi să te căsătorești cu ea.
Uite o situație care poate fi o problemă.
Sau nu.
Depinde cum procedezi.
În fine, asta spune un cititor:
„Noroc, Alex !
Ce părere ai ca femeia să nu treacă pe numele bărbatului, ci ori să păstreze numelei ei ori să fie ambele nume alăturate, al bărbatului și al ei?
Concret, într-o discuţie îmi spune că ea nu va lua niciodată numele bărbatului fiindcă numelei ei are o importanţă mare, a făcut multe, vrea să fie independentă.
Crede că luarea numelui e oarecum o satisfacere a noastră, a bărbaţilor, că ne aparţin.
Cum se poate proceda?
Mersi și numai bine!”.
Bun, înainte de orice, un lucru important: acea discuție în care ea a făcut acele afirmații, a fost deschisă de tine sau de ea?
Nimic nu se compară cu întrebările de la cititori…
După ce am scris acest text, am primit tot felul de reacții, inclusiv una legată de-o nelămurire foarte interesantă.
Înțeleg ce zici și sunt de acord, dar dacă tipa respectivă se reîntoarce la unul care a făcut eforturi pentru a o aduce înapoi. Știi tu, gesturi de alea de milog – îi cumpără flori,îi zice că s-a schimbat). Nu are sens ceea ce face.Cum vezi tu scenariul ăsta? Merci anticipat. (Florin)
Când ar trebui să-i dai flori unei femei și când nu
Înainte de orice, simplu fapt că-i cumperi flori unei femei nu înseamnă că ești milog.
De exemplu, categoric ești milog dacă abia ai cunoscut o tipă și te prezinți cu flori la a doua sau a treia întâlnire. Nu ești vreun romantic, ești doar un tip lipsit de imaginație care vrea să o anunțe că el însuși este insuficient pentru ea, așa că trebuie să ofere diverse atenții ca să conteze.
Ți-ai dorit atât de mult să ieșiți împreună și ea anunlează întâlnirea cu puțin timp înainte de ora stabilită.
Adică te sună și-ți rostește cuvintele pe care urechile niciunui bărbat nu prea vor să le audă:
Bună! Te-am sunat să-ți spun că nu mai pot ajunge azi. A intervenit o chestie neașteptată…
Știu, pare dramatic, dar de fapt totul se poate întoarce în favoarea ta dacă te vei purta ca un bărbat, nu ca un papă lapte plecat pe drumul masturbării intense.
Care este prima ta reacție în această situație
Prima ta reacție este să n-ai nicio reacție.
Adică taci, nu te repezi să-ntrebi ce s-a întâmplat.
Dacă faci această pauză, ea ori va continua și-ți va spune ce s-a întâmplat de nu mai poate veni, ori te-ntreabă dacă mai ești acolo.
Ea: Cred că lucrurile nu prea mai merg între noi cum mergeau… Tu: Păi de ce? Ce nu-ți place sau ce am făcut eu greșit? Ea: Nu e vorba că ai făcut tu ceva rău, pur și simplu nu merg. Tu: Așa, din senin, nu mai merg? Ea: Nu din senin, dar tu nu vrei să vezi unde greșești. Tu: Cum nu văd? Dacă tu nu-mi spui unde am greșit cum vrei să mă corectez? Ea: Pentru că ești încăpățânat și nu asculți niciodată! Tu: Bla-bla, bla-bla… Ea: Bla-bla, niciodată, bla-bla…. Tu: Bla-bla, promit să… bla-bla… Ea: Bla-bla… o perioadă de pauză să-mi dau seama. Tu: Acordă-mi a doua șansă și vei vedea că bla-bla!
Mă opresc aici din două rațiuni.
Pe de o parte, restul nici nu mai contează.
Pe de alta, chiar dacă e simularea unei discuții, eu am totuși o limită de suportabilitatea când vine vorba despre enormitățile pe care le spun bărbații când se strofoacă să rămână agățați într-o relație.