Cred că eram clasa a 6-a, mă aflam în tabără la Bușteni și mă interesa cu adevărat un singur lucru: să se facă seară pentru a merge în discoteca complexului în care eram cazați.
De ce doream asta?
Pentru că eram clasa 6-a, mă aflam în tabără la Bușteni și înțelegi tu…
Ziua trece foarte greu când tot interesul tău este focusat asupra unor activtități care se desfășoară seara.
Prin urmare, într-unul dintre momentele în care contemplam crucea de pe Caraiman, am fost lovit de-un gând pe care doar genialitatea mea precoce îl putea produce: de ce să aștept ora de-ncepere a discotecii când toate fetele care urmau să fie acolo erau deja în jurul meu?
De fapt, în jurul meu se aflau mai multe fete decât veneau seară de seară în acea discotecă.
Erau toate fetele venite în tabără.
Toate.
Unele îmi treceau efectiv prin fața ochilor, plimbându-se.
De altele mă despărțea doar ușa unei cabane…
Și ce mare lucru e ușa unei cabane când ai mâini să bați în lemnul acela pentru a ți se deschide sau hormoni care să te mâne cu maxim tupeu să intri?
Citește în continuare…